Definiție și ce înseamnă notificație

1. [DEX '09] NOTIFICAȚIE, notificații, s. f. Act, document prin care se notifică ceva. ♦ Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare. [Var.: notificațiune s. f.] – Din fr. notification.

2. [MDA2] notificație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr notification, lat notificatio, -onis] 1-2 Notificare (2, 4).

3. [DN] NOTIFICAȚIE s.f. Notificare, înștiințare. ♦ Act, document prin care se notifică ceva. [Gen. -iei, var. notificațiune s.f. / cf. fr. notification].

4. [MDN '00] NOTIFICAȚIE s. f. notificare. (< fr. notification)

5. [DEX '09] NOTIFICAȚIUNE s. f. v. notificație.

6. [MDA2] notificațiune sf vz notificație

7. [DN] NOTIFICAȚIUNE s.f. v. notificație.

8. [Scriban] notificațiúne f. (lat. notificátio, -ónis). Acțiunea de a notifica. Hîrtia pin care se notifică. – Și -áție, dar ob. -áre.

9. [DOOM 3] notificație (desp. -ți-e) s. f., art. notificația (desp. -ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (desp. -ți-i-)

10. [DOOM 2] notificație (-ți-e-) s. f., art. notificația (-ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (-ți-i-)

11. [DLR - tomul X] NOTIFICAȚIE s. f. 1. Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a-i pune în vedere că un fapt sau un act (juridic) a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare (1). cf. I. GOLESCU, C., PONTBRIANT, D., CANELLA, v. 377, barcianu, v., costinescu. Notificațiunea sentenției. lm. Accepțiunea, ca și notificațiunea acceptațiunei făcută prin act separat, se va face la tribunalul districtului. hamangiu, c. c. 195. Debitorele se va pune în întîrziere printr-o notificațiune ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. id. ib. 255, cf. alexi, w. 2. Act, document prin care se notifică (1) ceva; notificare (2). cf. negulici, lm. – pl.: notificații. – Și: notificațiune s.f. – Din fr. notification, lat. notificatio, -onis.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] NOTIFICA, notific, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință (în mod oficial); […]
1. [DEX '09] NOTIFICARE, notificări, s. f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei. ♦ […]
1. [MDA2] notificat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: notifica] 1 […]
1. [DEX '09] NOTIFICAȚIUNE s. f. v. notificație. 2. [MDA2] notificațiune sf vz notificație 3. […]
1. [MDA2] notinar sm [At: DLR / Pl: ~i / E: noatin + -ar] (Reg) […]
1. [MDA2] notior, ~oară smf [At: TDRG / P: ~ti-or / Pl: ~i, ~oare / […]
1. [DEX '09] NOTIST, -Ă, notiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană care știe […]
1. [DEX '09] NOTIȚIE, notiții, s. f. (Înv.) Informație, știre. – Din it. notizia, lat. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro