1. [MDA2] notificat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: notifica] 1 Care a fost adus la cunoștință în mod oficial. 2 (D. o notificare) Care a fost trimisă. 3 Notat (1). 4 (Înv) Indicat. 5 (Înv) Subliniat. 6 (Înv) Remarcat. 7 (Înv) Reținut.
2. [DEX '09] NOTIFICA, notific, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din fr. notifier, lat. notificare.
3. [MDA2] notifica vt [At: (a. 1848), ap. GHICA, A. 164 / Pzi: notific / E: lat notificare, fr notifier] 1 (Fșa) A aduce la cunoștință în mod oficial Si: a anunța, a înștiința. 2 (Pex) A trimite o notificare (2). 3 (Înv) A nota1 (1). 4 (Înv) A indica. 5 (Înv) A sublinia. 6 (Înv) A remarca. 7 (Înv) A reține.
4. [CADE] *NOTIFICA (-fic) vb. tr. ⚖️ A înștiința, a face cunoscut, a aduce la cunoștință în formele prescrise de lege: ~ o hotărîre judecătorească [lat.].
5. [DLRLC] NOTIFICA, notific, vb. I. Tranz. A aduce în mod oficial la cunoștință. Am onoarea de a notifica... că ambasadorul s-ar fi denumit. GHICA, A. 164. ♦ (Impropriu) A nota, a însemna. Timpul însă ne-a lipsit spre a vorbi mai pe larg despre acest fapt de o însemnătate destul de mare... și mai bine decît a-l notifica în treacăt... am preferit a aștepta. ODOBESCU, S. I 465.
6. [DN] NOTIFICA vb. I. tr. A aduce la cunoștință (ceva) printr-o înștiințare, printr-o notă oficială; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i. notific, 3,6 -că. / < it., lat. notificare].
7. [MDN '00] NOTIFICA vb. tr. a înștiința (printr-o notă oficială); a trimite o notificare. (< fr. notifier, lat. notificare)
8. [Șăineanu, ed. VI] notificà v. a face cunoscut în mod oficial sau legal.
9. [Scriban] * notífic, a -á v. tr. (lat. notifico, -áre, d. notus, cunoscut, și fácere, a face). Fac cunoscut, comunic formal: i s’a notificat că congediu ĭ-a expirat.
10. [DOOM 3] notifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. notific, 2 sg. notifici, 3 notifică; conj. prez. 1 sg. să notific, 3 să notifice
11. [DOOM 2] notifica (a ~) vb., ind. prez. 3 notifică
12. [MDO] notifica (ind. prez. 3 sg. și pl. notifică)
13. [DLR - tomul X] NOTIFICA vb. I. tranz. 1. (Folosit și absol.) A aduce la cunoștință, a înștiința, a anunța (în mod oficial). Am onoare de a notifica... că ambasadorul s-ar fi denumit (a. 1848). ap. ghica, a. 164. Îndată după moartea mamei sale, Iosif notifica și Ungariei succesiunea sa la tron. BARiȚiu, p. a. i, 465. Au notificat în 17 guvernului. gm (1854), 4032/39, cf. pontbriant, d., antonescu, d., DDRF. Cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decît după ce a notificat debitorelui cesiunea. hamangiU, c. c. 354. Împăratul... notifică... anularea concordatului. sbiera, f. s. 215. Avem onoarea a notifica că... pentru... primirea acțiilor... au fost rugate institutele Albina, Victoria. f (1906), 35. Stratonica îi aduse personal lapte. – Are să vină și maica stareță îndată! notifică ea. călinescu, s. 846. ◊ refl. pas. Tractatul... ni se notifică la 4 august. maiorescu, d. ii, 183. 2. (Învechit) A nota1 (1). Să mai notificăm aici numai pasagiul următor. hasdeu, i. v. 250. 3. (Învechit) A nota1 (2). Timpul însă ne-a lipsit spre a vorbi mai pe larg despre acest fapt... și mai bine decît a-l notifica în treacăt... am preferit a aștepta. odobescu, s. i, 465. – prez. ind.: notific. – Din lat. notificare, fr. notifier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL