1. [DEX '09] NEVOIAȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj., s. m. și f. 1. (Om) care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) (Om) care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.
2. [MDA2] nevoiaș, ~ă a [At: N. TEST. (1648), 257r/6 / Pl: ~i, ~e / E: nevoie + -aș] 1 Care este lipsit de posibilități materiale. 2 Care nu are nici cele necesare traiului Si: sărman, sărac, (îvp) neavut (3), (îvr) mesericos, (reg) pământit. 3 (Pex) Nenorocit (2). 4 (Rar; udp „de”) Care este lipsit de ceva. 5 (Pop) Lipsit de putere Si: slab. 6 (Pop) Incapabil de a face ceva bun Si: becisnic. 7 (Rar) Pipernicit. 8 (Înv) Care creează dificultăți, griji Si: buclucaș.
3. [CADE] NEVOIAȘ adj. și sm. Netrebnic, nevrednic, care nu e bun de nimic; neputincios; sărman: nu voiu, cît îi de săracă, să-mi fie casa închisă la cei ~i (ODOB.); (P): mai bine cu un (om) vrednic la pagubă decît cu un ~ la cîștig; (P): ~ul la toate zice că nu se poate [nevoie].
4. [DEX '98] NEVOIAȘ, -Ă, nevoiași, -e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viață grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) Care este lipsit de vlagă, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-iaș] – Nevoie + suf. -aș.
5. [DLRLC] NEVOIAȘ, -Ă, nevoiași -e, adj. 1. Lipsit de mijloace materiale; sărac, mizer. Imprimate făcute pentru firme nevoiașe rău platnice. PAS, Z. I 304. O femeie nevoiașă... veni la schit. GALACTION, O. I 317. Averea și-a făcut-o împrumutînd pe oamenii nevoiași și luîndu-le dobînzi îngrozitoare. DEMETRESCU, O. 137. ◊ (Substantivat) Găsea de cărat lemne nevoiașilor din alte străzi și oamenii îl căutau. DUNĂREANU, CH. 18. ♦ Sărăcăcios, prăpădit. Tot frămîntîndu-se cu firea ca să afle că ce ar putea să fie în nevoiașul acela de tron, își amăra viața. ISPIRESCU, U. 95. 2. Lipsit de vlagă; neajutorat, nepriceput, incapabil, becisnic. Bătrînul avea niște cai, cam nevoiași. PREDA, Î. 115. Se văzu mic și nevoiaș pe lîngă frate-său. VISSARION, B. 14. ◊ (Substantivat) Nevoiașul la toate Zice că nu poate. PANN, P. V. I 104.
6. [Șăineanu, ed. VI] nevoiaș m. 1. cel ce se află în nevoie, sărac; 2. infirm, neputincios: omul nevoiaș se înneacă pe uscat PANN.
7. [Scriban] nevoĭáș, -ă adj. (d. nevoĭe și suf. aș; ung. nevolyás, nyavalyás). Care are multe nevoĭ, sărac neputincĭos: om nevoĭaș, populațiune nevoĭașă. – În est nevoĭeș.
8. [DOOM 3] nevoiaș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiași; adj. f., s. f. nevoiașă, art. nevoiașa, pl. nevoiașe
9. [DOOM 2] !nevoiaș (pop.) adj. m., s. m., pl. nevoiași; adj. f., s. f. nevoiașă, art. nevoiașa, pl. nevoiașe
10. [IVO-III] nevoiaș, -șă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL