1. [DEX '09] NEUTRALITATE s. f. Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, care nu acordă sprijin statelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.
2. [MDA2] neutralitate sf [At: HELIADE, O. II, 55 / P: ne-u~ / G-D și: (înv) ~tei / Pl: ~tăți / E: fr neutralité] 1 Atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte. 2 Situație de neutralitate (1). 3-4 (Pex) Stare, atitudine neutră (11-12) a unei persoane sau a unui grup social.
3. [CADE] *NEUTRALITATE sf. Starea unei țări care nu se amestecă în războiul dintre alte două sau mai multe puteri [fr.].
4. [DEX '98] NEUTRALITATE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau la alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.
5. [DLRLC] NEUTRALITATE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul sau în războiul dintre două sau mai multe state și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; (mai rar) stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. Partidul lui unchiu-meu e pentru rămînerea în neutralitate. CAMIL PETRESCU, U. N. 42. Mai întîlnești oameni care, de la adăpostul neutralității lor foarte confortabile, tot au îndestul suflet. C. PETRESCU, Î. II 66. Bem a scris lui Fuad-efendi o scrisoare, în care se plînge că turcii nu păzesc neutralitatea. GHICA, A. 339.
6. [DN] NEUTRALITATE s.f. Faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ♦ Situație politică și juridică a unui stat care se abține de a se amesteca în conflictul dintre două sau mai multe state, nu participă la alianțe sau la pacte militare, la războaie între alte state, întreține relații pașnice cu toate statele, chiar dacă acestea se află în stare de război unele cu altele. ♦ (Chim.) Stare a unui compus neutru. [Cf. fr. neutralité].
7. [MDN '00] NEUTRALITATE s. f. faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ◊ poziție de neamestec a unui stat și de menținere a unor raporturi de pace cu țările angajate în conflicte armate. ◊ stare a unui compus neutru (4). (< fr. neutralité)
8. [Șăineanu, ed. VI] neutralitate f. starea unei puteri care nu iea parte cu nici una din națiunile beligerante.
9. [Scriban] * neutralitáte f. (d. neutral). Calitatea de a fi neutral: Francia a păstrat neutralitatea în timpu conflictuluĭ austro-prusian de la 1866.
10. [DOOM 3] neutralitate (desp. ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralității
11. [DOOM 2] !neutralitate (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralității
12. [DE] NEUTRALITÁTE (< fr.) s. f. 1. Faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ♦ (Dr.) Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, nu acordă sprijin stalelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare. Fondatorii dreptului internațional modern, Hugo Grotius și Emmerich von Vattel, au formulat pentru prima oară acest concept. Primele reglementări ale n. au fost stabilite la Conferința de la Haga (18 oct. 1907); unele state, ca Elveția, Austria, Finlanda, Suedia ș.a., promovează o politică de permanentă n. armată sau n. permanentă prin lipsa forțelor armate, ca în Costa Rica (din 1948). 2. N. axiologică = deziderat, în metodologia științelor sociale, de a oferi descrieri ale fenomenelor și instituțiilor sociale în termeni care nu exprimă valorile împărtășite de autor.
13. [DLR - tomul X] NEUTRALITATE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; p. ext. stare, atitudine neutră (3) a unei persoane sau a unui grup social. Vedem tractate de eternă amicie, de eternă pace... ce asigură neutralitatea unor țări. heliade, o. ii, 55. Englitera niciodată nu a ieșit din hotarăle neutralitatei (neamestecării) sale către don Mighel și către nepoata lui. cr (1830), 4261/12. Trebuie se fi fost silit pe Prusia cătră o adevărată neutralitate. ar (1831), 1671/4. Bem a scris lui Fuad-Efendi o scrisoare, în care se plînge că turcii nu păzesc neutralitatea și lasă pe austrieci să intre în Valachia. ghica, a. 339. Eu susțin aci că politica noastră este dictată de o neutralitate absolută. alecsandri, s. 157. A predominat vechea idee a neutralității, maiorescu, d. ii, 21. Cea mai deplină neutralitate, cea mai strictă nepărtinire arătate către luptătorii de peste Dunăre. odobescu, s. iii, 379. Se folosi de această opunere a nobililor pentru a sili pe regele ungur să păstreze neutralitatea. xenopol, i. r. iv, 122. Partidul lui unchiu-meu e pentru rămînerea în neutralitate. camil petrescu, u. n. 42. Mai întîlnești oameni care de la adăpostul neutralității lor foarte confortabile tot au îndestul suflet. c. petrescu, î. ii, 66. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomația franceză i-a neutralizat acțiunea, obținînd de la Filip cel Frumos neutralitatea Țărilor de Jos. oțetea, r. 159. Nu poate exista neutralitate față de alternativa război atomic sau pace. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 37. – Pronunțat : ne-u-. – gen.-dat. și: (învechit) neutralitatei. – Din fr. neutralité.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL