1. [DEX '09] NEUTRALIZARE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.
2. [MDA2] neutralizare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 353 / P: ne-u~ / Pl: ~zări / E: neutraliza] 1 Anihilare a unei forțe prin altă forță contrară Si: contracarare, dejucare, (înv) zădărnicie, (îdt) neutralizație (1). 2 Reducere la pasivitate, la zero Si: paralizare, (îdt) neutralizație (2). 3 (Spc) Acțiune a unei armate asupra inamicului, prin care se urmărește întreruperea activității de luptă a inamicului, încetarea manevrelor lui și în general dezorganizarea acțiunilor sale. 4 (Spc) Regim juridic special al unui teritoriu, stabilit prin convenții internaționale, potrivit cărora statele semnatare se obligă să nu transforme acel teritoriu în teatru de război sau în bază de operații militare. 5 (Lin) Fenomen care constă în suprimarea, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice. 6 (Chm) Reacție chimică dintre un acid și o bază din care rezultă o soluție ce nu mai prezintă nici proprietăți de bază nici proprietăți de acid. 7 (Fiz) Compensare a cuplajului dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. 8 Regim internațional special la care este supus un teritoriu sau anumite ape.
3. [DLRLC] NEUTRALIZARE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a neutraliza. 1. Anihilare, anulare, zădărnicire a unei acțiuni. 2. Operație de tratare a unui acid cu o bază, pînă ce amestecul are o reacție neutră.
4. [DN] NEUTRALIZARE s.f. Acțiunea de a neutraliza și rezultatul ei; neutralizație. ♦ (Lingv.) Suprimarea în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. ♦ Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape). [< neutraliza].
5. [MDN '00] NEUTRALIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) neutraliza. 2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. 3. regim internațional special la care este supus un teritoriu. (< neutraliza)
6. [DEX '09] NEUTRALIZA, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.
7. [MDA2] neutraliza [At: I. GOLESCU, C. / P: ne-u~ / Pzi: ~zez, (înv) 3 ~liză / E: fr neutraliser] 1 vt A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară Si: a contracara, a dejuca, a zădărnici. 2 vt A face inofensiv. 3 vt A reduce la pasivitate, la zero Si: a paraliza. 4-5 vtr (Lin; d. opoziții) A (determina sau) a suferi o neutralizare (5). 6-7 vtr (Chm) (A face să devină sau) a deveni neutru (9) Si: (îvr) a neutrala (1-2). 8 vt (Fiz) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
8. [CADE] *NEUTRALIZA (-izez) vb. tr. 1 🔬 A face neutră o sare ¶ 2 A zădărnici: ~ străduințele dușmanilor [fr.]
9. [DLRLC] NEUTRALIZA, neutralizez, vb. I. Tranz. 1. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv; a anihila, a anula, a zădărnici. A neutraliza ofensiva unei armate inamice. 2. (Chim.; cu privire la compuși) A face neutru (4). ♦ (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
10. [DN] NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].
11. [MDN '00] NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)
12. [Șăineanu, ed. VI] neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.
13. [Scriban] * neutralizéz v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc: a neutraliza planurile cuĭva.
14. [DOOM 3] neutralizare (desp. ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizării; pl. neutralizări
15. [DOOM 2] !neutralizare (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizării; pl. neutralizări
16. [DOOM 3] neutraliza (a ~) (desp. ne-u-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. neutralizez, 3 neutralizează; conj. prez. 1 sg. să neutralizez, 3 să neutralizeze
17. [DOOM 2] !neutraliza (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizează
18. [IVO-III] neutralizez.
19. [DTL] NEUTRALIZARE s. f. (< neutraliza < fr. neutraliser): suprimare, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice. Astfel, în limba română, opoziția dintre consoanele s (surdă) și z (sonoră) se neutralizează (se anulează) înaintea consoanei b: sbir (cf. fr. sbire) devine zbir. Sufixele augmentative -oi, -oaie și -oaică sunt neutralizate atunci când sunt utilizate la formarea unor masculine sau feminine (unele inexistente): cintezoi, vulpoi; cuțitoaie, Mircioaia, Vlădoaia; cerboaică, lupoaică etc.; sufixele diminutivale, atunci când sunt folosite la formarea unor substantive ce denumesc specii de plante sau de animale, cu totul diferite de ale cuvintelor-bază, sau la formarea unor nume de lucruri, de ocupații feminine, de mâncăruri, comune sau proprii: -aș în toporaș, trandafiraș (soi de trandafir), morunaș (specie de pește), Andreiaș, Grigoraș etc.; -el în clopoțel (specie de plantă), moșnegel, Costel, Ionel etc.; -ică în lumânărică, Ionică etc.; -iță în garofiță, lămâiță, romaniță, cănăriță, porumbiță, casieriță, doctoriță, furculiță, linguriță etc.; -oară în sălcioară, roșioară (specie de pește), căprioară etc.; -(i)șor, -(i)șoară în nemțișor, rățișoară, perișoare etc.; -uliță în punguliță; -uș(ă) în căldărușă, cerceluș, țigănuș, căluș, pieptănuș etc.; -uț(ă) în panglicuță, părăluță, săniuță, Pătruț, Măriuța etc.
20. [DE] NEUTRALIZÁRE (< neutraliza) s. f. 1. Acțiunea de a (se) neutraliza. 2. (Dr.) Hotărâre luată de mai multe state, printr-o convenție internațională, de a nu transforma un anumit teritoriu în teatru de război sau în bază militară. 3. (CHIM.) Reacție dintre un acid și o bază, care decurge (în general cu formare de sare și apă) până la atingerea punctului de echivalență (pH = 7), la care soluția rezultată nu mai prezintă nici proprietăți de acid și nici proprietăți de bază. 4. (LINGV.) Fenomen care constă în suprimarea, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice.
21. [DLR - tomul X] NEUTRALIZARE s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza; (în dicționarele din trecut) neutralizație. 1. cf. neutraliza (1). cf. maiorescu, d. iv, 353, caragiale, o. vii, 247. Catarsisul ar fi... starea de echilibru și seninătate sufletească pe care o trăim la sfîrșitul spectacolului tragic, ca un efect al neutralizării milei prin spaimă și a spaimei prin milă. vianu, m. 57. ♦ Spec. Acțiune a focului unei armate asupra inamicului, prin care se urmărește întreruperea activității de luptă a inamicului, încetarea manevrelor lui și în general dezorganizarea acțiunilor sale. cf. der. ♦ Spec. Regim juridic special al unui teritoriu, stabilit prin convenții internaționale, potrivit cărora statele semnatare se obligă să nu transforme acel teritoriu în teatru de război sau în bază de operații militare. cf. der. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în suprimarea, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice. 2. Reacție chimică dintre un acid și o bază din care rezultă o soluție ce nu mai prezintă nici proprietăți de acid și nici proprietăți de bază. cf. neutraliza (2). Neutralizarea materialului carbonizat cu bisulfat de natriu se face în același mod ca la carbonizarea cu acid sulfuric, ionescu-muscel, pil. 423. Neutralizarea sulfatului de amoniu cu făină de fosforite s-a dovedit a fi o măsură bună. agrotehnica, i, 692. – Pronunțat: ne-u-. – pl.: neutralizări. – v. neutraliza.
22. [DLR - tomul X] NEUTRALIZA vb. I. 1. Tranz. A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici; a face inofensiv, a reduce la pasivitate, la zero, a paraliza (1). cf. i. golescu, c. Secretul de a neutraliza trăsnetul. mn (1836), 87, cf. valian, v. Reacopere apoi peste tot această grămăzuie cu o deasă cămașă de pămînt ordinar, pentru a absorbi și a neutraliza mirosul amoniacal. brezoianu, a. 46/29. Nu puteam a-mi hotărî o mai bună alegere de substanță decît camforul în îndoita țintă de a înăbuși cauza d-a dreptu a boalei și d-a-i neutraliza efectele. man. sănăt. 99/5, cf. marin, pr. i, 159/23. S-a învoit... pentru ca să neutralizeze puterile Germaniei. rom. Lit. 2791/10, cf. polizu, pontbriant, d. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomația franceză i-a neutralizat acțiunea. oțetea, r. 159. Vrea să ia contact întîi cu dușmanii, ca să-i neutralizeze. stancu, R. a. iv, 372. Aceștia erau periculoși și trebuiau neutralizați. t. popovici, se. 401. Prezintă date concludente cu privire la strădaniile claselor posedante de a neutraliza țărănimea. v. rom. februarie 1960, 103. ◊ refl. recipr. Dorința de viață și dorința de moarte se neutralizează una prin alta. gherea, st. cr. i, 208. ♦ Refl. (Lingv.; despre opoziții) A suferi o neutralizare (1). cf. der. 2. tranz. fact. (Chim.) A face să devină neutru (2); (învechit, rar) a neutrala. Proprietatea [varului]... de a neutraliza acidurile vegetale dăunătoare. brezoianu, r. 96/21, cf. prot.-pop., n. d. [Calciul] neutralizează acizii care se formează în plantă. agrotehnica, i, 196. ◊ refl. pas. Se adaugă cîteva picături de acid clorhidric... apoi se neutralizează exact cu amoniac. Chim. an. calit. 122. ◊ refl. recipr. Proprietățile acidului și ale bazei se neutralizează reciproc. marin. pr. i, xvi/33. – Pronunțat: ne-u-. – prez. ind.: neutralizez; pers. 3 și (învechit) neutraliză. – Din fr. neutraliser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL