1. [MDA2] mătalnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 682/35 / V: mătăhal~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf mătălnici] (Îrg) 1 Nebun. 2 Extravagant. 3 (Pex) Guraliv. 4 (Pex) Glumeț.
2. [MDA2] mătăhalnic, ~ă a vz mătalnic
3. [DGS] mătalnic, -ă adj. (înv. și reg.; despre oameni) 1 v. Aiurea. Aiurit. Anapoda. Bezmetic. Descreierat. Nebun. Smintit. Zănatic. Zăpăcit. 2 v. Flecar. Guraliv. Limbut. Locvace. Vorbăreț. 3 v. Glumeț. Hazliu. Jovial. Mucalit. Năzdrăvan. Poznaș. Vesel.
4. [DAR] mătalnic, mătalnică, adj. (reg.) nebun, țicnit, extravagant.
5. [DLR] MĂTÁLNIC, -Ă adj. (învechit și regional) Nebun, țicnit, extravagant; p. ext. guraliv; glumeț. Nește mătalnici îl împingea și-i da pumni. DOSOFTEI, V. S. octombrie 682/35. Învață-l să fie șagalnic la vorbă, adică mătalnic. STAMATI, ap. CADE, cf. BARCIANU, DDRF, ALEXI, W. – Pl.: mătalnici, -ce. - Și: mătăhálnic, -ă adj. ALEXI, W. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă t ă l n i c i.
6. [DLR] MĂTĂHALNIC, -Ă adj. v. mătálnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL