1. [DEX '09] MĂSELARIȚĂ, măselarițe, s. f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariță (Hyoscyamus niger). – Măsea + suf. -ariță.
2. [MDA2] măselariță2 sf [At: LEXIC REG. 82 / Pl: ~țe / E: ns cf mașala] (Reg) Torță.
3. [MDA2] măselariță1 sf [At: LB / V: (reg) ~sălăr~ / P: ~țe / E: măsele (pll măsea) + -ariță] 1 Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori galbene pătate cu violet și ale cărei semințe și frunze sunt folosite în medicina populară contra durerilor de măsele Si: (reg) măsălare (1), măsălarniță, măsălniță, măselar (1), nebunariță, sunătoare (Hyoscyamus niger). 2 (Reg) Măsea (29) a coasei Si: măselar (4).
4. [DLRLC] MĂSELARIȚĂ, măselarițe, s. f. (Și în forma regională măsălariță) Plantă erbacee cu flori galbene și cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi vîscoși; are miros greu și e foarte otrăvitoare (Hyoscyamus niger); nebunariță. Peste temelii au crescut tufe de scăi și de măsălariță. C. PETRESCU, R. DR. 96. – Variantă: măsălariță s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] măselariță f. plantă cu miros greu și foarte veninoasă, crește prin locuri grase și se crede bună pentru durerea de măsele (Hyosciamus niger).
6. [Scriban] măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.
7. [MDA2] măsălăriță2 sf vz măselariță1
8. [DLRLC] MĂSĂLARIȚĂ s. f. v. măselariță.
9. [DOOM 3] măselariță s. f., g.-d. art. măselariței; pl. măselarițe
10. [DOOM 2] măselariță s. f., g.-d. art. măselariței; pl. măselarițe
11. [MDO] măselariță
12. [IVO-III] măselariță.
13. [DGS] măselariță1 s.f. I (bot.) 1 Hyoscyamus niger; <reg.> iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), lăptucă, limbariță, măsălare, măsălarniță, măsălniță, măselar, nebunariță, nebunăriță, nebuneală, sunătoare, turbăciunea-câinelui (v. turbăciune). 2 (reg.) Hygrophorus niger; <reg.> burete-roșu. 3 (reg.) v. Rostopască (Chelidonium majus). II (tehn.; la coasă; reg.) v. Măsea.
14. [DGS] măselariță2 s.f. (reg.) v. Faclă. Făclie. Torță.
15. [DAR] măselariță s.f. (pop.) 1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; semințele și frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele. 2. măseaua coasei. 3. forță.
16. [DAR] măsălariță, măsălarițe, s.f. (reg.) ștergar de împodobit pereții în casele țărănești.
17. [DLR] MĂSELÁRIȚĂ1 s. f. 1. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori galbene pătate cu violet și ale cărei semințe și frunze sînt întrebuințate de popor contra durerilor de măsele; (regional) măselar, măsălare, măsălniță, măsălarniță, nebunariță, sunătoare (Hyoscyamus niger). Cf. LB. Îndată au început sămnile otrăvei ce are masálarița, adică amețeală, tremur, dureri cumplite și altele încă (a. 1 827). IORGA, C. I. II, 181, POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU, GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 105. Se fierbe. . . sămînță de măselariță și se aburește gura deschisă. PAMFILE, B. 46. Peste temelii au crescut tufe de scăi și de măsălariță. C. PETRESCU, R. DR. 96. Apa bună o găsim la fîntîni pe care le cunoaștem numai noi; celelalte, rămase în ființă, au fost otrăvite cu măselariță și cucută. SADOVEANU, O. XIII, 987, cf. 807. Avea de mers cu soarele drept în creștet ca o jumătate de ceas de-a lungul apei, lâsînd în urmă doar smocuri de pelin, măselariță și alior. CAMIL PETRESCU, O. II, 584. 2. (Regional) Măseaua coasei (Negrești-Satu Mare), ALR SN I h 50/346. – Pl.: măselarițe. – Și: (regional) măsălariță s. f. H II 252, V 389, 415, VII 480, XII 148, ALR I 1927/35, 174, 217, 251, 285, 302, 315, 558, 840. – Măsele (pl. lui măsea) + suf. -arițâ.
18. [DLR] MĂSELARIȚĂ2 s. f. (Regional) Torță (Rîmnicu-Vílcea). LEXIC. REG. 82. - Pl.: măselarițe. Cf. m a s a l a.
19. [DLR] MĂSĂLĂRÍȚĂ2 s. f. v. măselariță1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL