1. [DEX '09] MÂTCĂLĂU s. m. v. mătcălău.
2. [MDA2] mâtcălău1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: măt~ / Pl: ? / E: mâtcă + -ălău] (Reg) Lingură mare cu care se mestecă în căldare magiunul când se fierbe.
3. [MDA2] mâtcălău2 s vz mătcălău
4. [DEX '09] MĂTCĂLĂU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paște, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălău s. m.] – Din magh. mátkáló.
5. [MDA2] mătcălău2 sn vz mâtcălău
6. [MDA2] mătcălău1 ssg [At: MARIAN, S. R. III, 189, 190 / V: mât~, ~leu / E: mg mátkálό] 1 (Ban; Olt) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce Si: (reg) însorțit, însoroțit, însurăție, înfărtățit, înfărtăție, pastele mic. 2 Copac sub care se adună tinerii cu prilejul mătcălăului (1).
7. [MDA2] mătcăleu ssg vz mătcălău1
8. [DEX '98] MĂTCĂLĂU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălău s. n.] – Din magh. mátkáló.
9. [Șăineanu, ed. VI] mătcălău n. sărbătoare bănățeană ce cade după Paște numită și înfărtățit: se adună fete și flăcăi, schimbă ouă roșii și zic că s’au făcut frați de cruce, iar fetele mătcuțe. [Ung. MATKA, iubită, logodnică].
10. [Șăineanu, ed. VI] mătcălău n. Tr. linguroiu de mestecat. [Tras din mătcă].
11. [DOOM 3] mătcălău (reg.) s. m., art. mătcălăul
12. [DOOM 2] mătcălău (reg.) s. m., art. mătcălăul
13. [DTM] mătcălăul, obicei de primăvară din Banat și Transilvania. Constă dintr-un ceremonial de legare a prieteniei mai ales între fete, după care își spun „matcă”, „soră (surată)”, „văruică”, atașament care se păstrează până la sfârșitul vieții. Ritualul este însoțit de cântece specifice și de joc*.
14. [DGS] mătcălău s.n. (reg.) <reg.> înfărtăție, înfârtățit, însorțit, însurăție, paștele-mic (v. paște1). Mătcălăul este o sărbătoare populară de după Paște, când tinerii schimbă între ei ouă roșii și se leagă frați sau surori de cruce.
15. [DLR] MĂTCĂLĂU1 subst. sg. (Ban. și prin Olt.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după paști, cînd băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce ; (regional) paștele mic, însorțit, însoroțit, însurăție, ínfírtățit, înfărtăție. Cf. MARIAN, S. R. III, 189,190, GR. BĂN. 194, VÎRCOL, M. 87, ARH. FOLK. III, 151. ♦ Nume dat copacului sub care se adună tinerii cu acest prilej. L. COSTIN, GR. BĂN. 135. - Și: mîtcăláu (ARH. FOLK. III, 151, VÎRCOL, M. 87, GR. BĂN. 194), mătcăléu (BARCIANU, ALEXI, W.) subst. sg. – Din magh. mátkáló.
16. [DLR] MĂTCĂLĂU2 s. n. v. mîtcălău.
17. [DLR] MĂTCĂLÉU subst. sg. v. mătcălău1.
18. [DLR] MÎTCĂLĂU2 subst. sg. v. mătcălău1.
19. [DLR] MÎTCĂLĂU1 s. n.. (Regional) Lingură mare cu care se mestecă în căldare magiunul cînd se fierbe. Cf. ȘĂINEANU, D. U., PAMFILE, I. C. 23, VICIU, GL. – Pl.: ? – Și: mătcălău s.n. PAMFILE, I. C. 23. – Mîtcă + suf. -ălău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL