Definiție și ce înseamnă mâsgălire

[DER] mîsgăli (mîsgălesc, mîsgălit), vb. – A mînji; a murdări, a păta. – Var. mîzgăli, smîngăli, măsgăli, (Trans. de N.) mozgoli. Creație expresivă, cf. mînzăli „a mînji”, mîgăli „a se uita mult la ceva”, morfoli „a murdări” etc. S-a presupus o relație cu pol. mazgáć „a unge”, din sl. mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu rut. markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu rut. mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din rom.; sau un der. din lat. *exmaculāre cu infix (Buescu, RPF, III, 256). – Der. mîsgăleală, s. f. (pată); mîsgălitură, s. f. (mînjeală; pată); mîsgălici, s. m. (conțopist, poetastru).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MÂRÂIALĂ, mârâieli, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Mârâi + suf. -eală. […]
1. [DEX '09] MÂRÂIRE, mârâiri, s. f. Acțiunea de a mârâi și rezultatul ei. [Pr.: […]
1. [DEX '09] MÂRÂIT s. n. Faptul de a mârâi; spec. sunet specific scos de […]
1. [DEX '09] MÂRÂITOR, -OARE, mârâitori, -oare, adj. Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + […]
1. [DEX '09] MÂRÂITURĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură. […]
1. [DEX '09] MÂRȘĂVIE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. […]
1. [MDA2] mârșăvenie sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ii / E: mârșav + -enie] […]
1. [DEX '09] MÂRȘĂVI, mârșăvesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pângări, a spurca. – Din […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro