1. [DEX '09] MÂRÂITURĂ, mârâituri, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.
2. [MDA2] mârâitură sf [At: LM / Pl: ~ri / E: mârâi + -tură] 1-5 Mârâire (1-5). 6 (Rar) Protestare. 7 (Reg; dep) Copil plângăreț.
3. [DLRLC] MÎRÎITURĂ, mîrîituri, s. f. Sunetele scoase de un animal care mîrîie. Auz o mîrîitură... a unui cățel lățos. CARAGIALE, la CADE.
4. [Șăineanu, ed. VI] mărăitură f. geamăt continuu al câinilor și cățeilor.
5. [DOOM 3] mârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. mârâiturii; pl. mârâituri
6. [DOOM 2] mârâitură (-râ-i-) s. f., g.-d. art. mârâiturii; pl. mârâituri
7. [DGS] mârâitură s.f. mârâială, mârâit, <fam.> hârâială, hârâit1, hârâitură, <reg.> hâră1.
8. [DLR] MÎRÎITURĂ s. f. 1. Mîrîit1 (1). Cf. POLIZU. Mlrliturile cînelui spăriară copiii. LM. Intru și salut, cînd auz o mîrîitură și văz apărînd dintr-un paneraș de lîngă cocoana capul unui cățel lățos. CARAGIALE, O. II, 95, cf. ȘĂINEANU, D. U. Erau mîrîituri și urlete ce-mi vor rămînea în minte cît voi trăi. SANDU-ALDEA, ap. CADE. O buză ridicată, niște colți tăioși albi și o groaznică mîrîitură, gonesc pe bietul pribeag de lîngă prada sa. TAFRALI, S. 133. 2. P. a n a l. Mîrîit1 (2). Mîrîiturile calomniatorilor mei. LM. 3. (Regional) Epitet depreciativ pentru un copil plîngăreț. Cf. m î r î i (2) (Bonț-Gherla). COMAN, GL. – Pl.: mîrîituri. – Mîrîi + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL