1. [DEX '09] MÂRȘĂVIE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. – Mârșav + suf. -ie.
2. [MDA2] mârșăvie sf [At: CONACHI, P. 303 / V: (reg) măr~ / Pl: ~ii / E: mârșav + -ie] 1 Atitudine, faptă mârșavă (5) Si: infamie, josnicie, mișelie, ticăloșie, (reg) mârșăvenie. 2 Lașitate. 3 (Pop; gmț; îoc mărie1, maiestate, înălțime; îs) ~a voastră Termen de reverență adresat căpeteniei dracilor.
3. [Șăineanu, ed. VI] mârșăvie f. stare și faptă de mârșav.
4. [MDA2] mărșăvie sf vz mârșăvie
5. [DLRLC] MÎRȘĂVIE, mîrșăvii, s. f. Mișelie, josnicie, ticăloșie, infamie. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns! ALECSANDRI, T. 1718. – Variantă: mîrșevie (ODOBESCU, S. II 38) s. f.
6. [DLRLC] MÎRȘEVIE s. f. v. mîrșăvie
7. [DLRM] MÎRȘEVIE s. f. v. mîrșăvie.
8. [Scriban] mîrșăvíe f. (d. mîrșav). Caracteru omuluĭ mîrșav. Faptă de om mîrșav.
9. [DOOM 3] mârșăvie s. f., art. mârșăvia, g.-d. art. mârșăviei; pl. mârșăvii, art. mârșăviile (desp. -vi-i-)
10. [DOOM 2] mârșăvie s. f., art. mârșăvia, g.-d. art. mârșăviei; pl. mârșăvii, art. mârșăviile
11. [MDO] mîrșăvie
12. [DGS] mârșăvie s.f. abjecție, abominație, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, sceleratețe, scelerație, ticăloșenie, ticăloșie, turpiditate, turpitudine, <livr.> ignominie, indignitate, <înv. și pop.> rău, urgie, <pop. și fam.> blestemăție, parșivenie, <pop.> becisnicie, <reg.> mârșăvenie, <înv. > bazaconie, blestemăciune, diavolie, mișelătate, nebunie, neștiință, neștiut1, neștiutură, păcătuință, păgânătate, păgânie, răutate, verigășie, <fran.; rar> platitudine, <fran.; înv.> vilenie, <turc.; înv.> răzilet, <fig.> murdărie, <fig.; pop.> scârnăvie, spurcăciune, <fig.; înv. și reg.> tină, <fig.; înv.> necurat, necurăție, necurățire, nimicire. Pentru bani este capabil de orice mârșăvie.
13. [DLR] MĂRȘĂVÍE s. f. v. mîrșăvíe.
14. [DLR] MÎRȘĂVIE s. f. Atitudine sau faptă mîrșavă (3), mișelie (2), josnicie, ticăloșie, infamie, (regional) m î r ș ă v e n i e; lașitate. [Idolii] născociți chiar de tirani și-njugați la răutate, Firește le fu tovarăși la mârșăviile toate. CONACHI, P. 303. Prin dovezi neprihănite a luminat duhul sfîntului sobor ca să cunoască toată deșertăciunea și mârșăvia acestor urîte clevetiri. NEGRUZZI, S. I, 232, cf. 321, II, 218, POLIZU. Mergînd din mîrșăvie în mîrșăvie, a ajuns astăzi biciul oamenilor cinstiți și al țârei întregi. FILIMON, O. I, 112, cf. II, 133. Lasă-l să putrezească în mîrșăvia caracterului său, precum eu l-am lăsat împlântat în sînge, fără a avea nici o milă de el. ALECSANDRI, O. P. 30. Ticălosul ! în ce grad de mîrșăvie a ajuns. id. T. 1718. Focare de procese, de intrigi și de mîrșevii, precum sînt azi mănăstirile închinate din țările românești. ODOBESCU, S. II, 38, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE. Tare trebuie să fii mîndră de mîrșăvia ta. CAMIL PETRESCU, T. II, 259. În familia în care mă aflu, unul pîndește pe celălalt și-l cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari mîrșăvii. CĂLINESCU, E. O. II, 61. Era nespus de mîhnit că țara fusese împinsă la o mîrșăvie sângeroasă. BENIUC, M. C. I, 243. Iubitul meu, dacă voiești să răsplătești cînelui de zmeu și cățelei de maică mârșăvia lor, apoi te du înarmat acasă. SBIERA, P. 33. ◊ Mîrșăvia voastră = (glumeț, prin analogie cu luminăția voastră) termen de reverență adresat căpeteniei dracilor. V. m ă r i e1, m a i e s t a t e (2), î n ă l ț i m e. Să trăiți, mîrșăvia voastră ! Eu mă duc să îndeplinesc nelegiuita voastră poruncă. CREANGĂ, P. 57. – Pl.: mîrșăvii. – Și: (regional) mărșăvie s. f. – Mîrșav + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL