1. [MDA2] munițiune sf vz muniție
2. [DN] MUNIȚIUNE s.f. v. muniție.
3. [Șăineanu, ed. VI] muniți(un)e f. proviziune de răsboiu (obuze, bombe, praf de pușcă).
4. [Scriban] *munițiúne f. (lat. munitio, -ónis, întărire, d. munire, a întări). Echipament de războĭ al unuĭ soldat. Pl. Proviziunĭ de războĭ (arme, haĭne, alimente). – Și muníție. Pop. amuníție și amoníție (rus. amuníctĭa).
5. [DEX '09] MUNIȚIE, muniții, s. f. Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc. – Din germ. Munition, lat. munitio, fr. munition.
6. [MDA2] amoniție sf vz muniție
7. [MDA2] amuniție sf vz muniție
8. [MDA2] moniție2 sf vz muniție
9. [MDA2] munâție sf vz muniție
10. [MDA2] muniție sf [At: ȘINCAI, HR. III, 295/13 / V: (înv) ~iune, (reg) ~nâț~ (Pl: ~iuri), monâție / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: ger Munition, lat munitio, -onis, fr munition] (Mpl; lsg csc; ccr) 1 Proiectile și accesoriile acestora, folosite la armele de foc. 2 (Pex; pop) Armament. 3 (Pgn) Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc.
11. [DLRLC] MUNIȚIE, muniții, s. f. (Mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Proiectile folosite la armele de foc (și accesoriile acestora). Dincolo de magaziile de muniții... își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. Văzură că au sfîrșit și munițiile și merindele. NEGRUZZI, S. I 173.
12. [DN] MUNIȚIE s.f. Totalitatea proiectilelor și a accesorilor acestora, folosite la armele de foc. [Gen. -iei, var. munițiune s.f. / cf. fr. munition, germ. Munition, lat. munitio].
13. [MDN '00] MUNIȚIE s. f. totalitatea proiectilelor folosite la armele de foc. (< fr. munition, germ. Munition, lat. munitio)
14. [Scriban] amoníție, V. munițiune.
15. [Scriban] amuníție, V. munițiune.
16. [DOOM 3] muniție (desp. -ți-e) s. f., art. muniția (desp. -ți-a), g.-d. art. muniției; pl. muniții, art. munițiile (desp. -ți-i-)
17. [DOOM 2] muniție (-ți-e) s. f., art. muniția (-ți-a), g.-d. art. muniției; pl. muniții, art. munițiile (-ți-i-)
18. [MDO] muniție
19. [IVO-III] muniție, -ții.
20. [DER] muniție (muniții), s. f. – Provizii (pl.). – Var. munițiune, amuniție. Fr. munition și var. din rus. amunicija (Sanzewitsch 197).
21. [GTA] MUNIȚIE DE BORD cantitatea de muniție încărcată pe o aeronavă de luptă pentru armamentul de pe acesta.
22. [DLR] MUNIȚIUNE s. f. v. muniție.
23. [DLR] MUNIȚIE s. f. (Mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Proiectile (și accesoriile acestora) folosite la armele de foc; p. e x t. (popular) armament. Ghica Vodă. . . au lăsat 3 tunuri, multe steaguri, multă muniție și multă zăhărea. ȘINCAI, HR. III, 295/13. Oastea turcească mai mult nu este în ființă. Au pierdut 40 tunuri, patru mortiare, o mulțime de pușci și de muniții. CR (1829), 8530, cf. 182/24. Plătesc pe an un tribut ce se cuprinde în muniții... și materialuri de războiu. AR (1830), 892/36. Muniție și toate cele trebuincioase la război să încarcă și să descarcă în toate părțile. GT (1839), 51a/3. Se ocupară. . . cu hamurile de la baterii și cară de munițiuni și transporturi. BARIȚIU, P. A. II, 424. Au sfîrșit și munițiile și merindele. NEGRUZZI, S. I, 173. Osman-Pașa primește dinspre apus coloane de munițiuni și de proviant. MAIORESCU, D. II, 97, cf. I, 551. Dincolo de magaziile de muniții. . . își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. Toată lumea își curăța muniția și se pregătea de masă. SADOVEANU, O. II, 435. Muniție n-am căpătat nimic, tunuri n-am avut. T. POPOVICI, S. 399. Dumneavoastră ați putea să ne dați muniții. V. ROM. ianuarie 1955, 99. Cu monîtîia la schinare. GRAIUL, I, 486. – Pronunțat: -ți-e. – Pl.:muniții.- Și:(învechit) munițiune, (regional) munîție (pl. munîțiuri T. PAPAHAGI, M. 226), monîție s. f. – Din germ. Munition, lat. munitio, -onis, fr. munition.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL