1. [DEX '09] MORFONEM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème.
2. [MDA2] morfonem sn [At: PUȘCARIU, L. R. I, 42 / Pl: ~e / E: fr morphonème] (Lin) Fonem care intră în alternanțe morfologice.
3. [DN] MORFONEM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème].
4. [MDN '00] MORFONEM s. n. fonem cu funcție morfologică. (< fr. morphonème)
5. [DOOM 3] morfonem s. n., pl. morfoneme
6. [DOOM 2] morfonem s. n., pl. morfoneme
7. [DTL] MORFONEM s. n. (< fr. morphonème): fonem folosit cu un anumit rol în structura unui morfem, într-o alternanță morfologică ce caracterizează unități morfologice. Astfel, în formele de singular și de plural rac – raci și drag – dragi, constatăm în alternanța morfologică creată existența m. c/č și g/ğ.
8. [DLR] MORFONÉM s. n. (Rar) Fonem care intră, în alternanțe morfologice. Cînd distincțiile morfologice nu se fac prin morfeme, nici prin instrumente gramaticale, ori cuvinte goale sau auxiliare, ci prin mijloace fonologice, atunci vorbim despre morfoneme. PUȘCARIU, I. L. I, 42, cf. id. ib. 54. – Pl.: morfoneme. – Din fr. morphonème.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL