1. [DEX '09] MOCÂRȚAN, mocârțani, s. m. 1. (Pop.) Mocan. 2. Epitet depreciativ dat unui om bădăran, mojic. – Cf. mocan.
2. [MDA2] mocârțan sm [At: POLIZU / V: (rar) ~căr~, ~cărțean, (reg) moțârcan sm / Pl: ~i / E: cf mocan1] 1 Mocan1 (1). 2 (Dep) Om necioplit, cu apucături grosolane Si: bădăran, mocofan (12), mocan1 (5), (rar) mocârță (1), necioplit.
3. [Șăineanu, ed. VI] mocârțan m. 1. muntean; 2. fig. bădăran.
4. [MDA2] mocărțan sm vz mocârțan
5. [MDA2] mocărțean sm vz mocârțan
6. [MDA2] moțârcan sm vz mocârțan
7. [DLRLC] MOCÎRȚAN, mocîrțani, s. m. 1. (Popular) Om de la munte, muntean. Primesc în dar... un ciurel de mere aduse de mocîrțani cu căruțele dinspre munte. STANCU, D. 169. 2. Fig. Om necioplit, prost crescut, bădăran. Jupîne, ai astîmpăr odată! că vezi bîta asta: acum o apucă dracii! – Ce spui, mă, mocîrțane? GALACTION, O. I 284.
8. [Scriban] mocîrțán, -că s. (răd. moc din mocan. V. mogîldan). Mocofan, modoran, mojic, țărănoĭ.
9. [DOOM 3] mocârțan (pop.) s. m., pl. mocârțani
10. [DOOM 2] mocârțan (pop.) s. m., pl. mocârțani
11. [DGS] mocârțan s.m. 1 (reg.) v. Mocan1. 2 (pop. și fam.; deprec.) v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Mârlan1. Mitocan. Mojic.
12. [DLR] MOCÎRȚÁN s. m. 1. Mocan1 (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. BARCIANU, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Primesc în dar. . . un ciurel de mere aduse de mocîrțani cu căruțele dinspre munte. STANCU, D. 169. Fecior de mocan Și de mocîrțan Adus din Ardeal. MAT. FOLK. 3, cf. 152. 2. Epitet depreciativ pentru un om necioplit, cu apucături grosolane; bădăran, necioplit, mocofan (1), mocan1 (2), (rar) mocîrță. Cf. POLIZU. În fața atîțor lipiciuri și a drăgălașelor sale forme – ceea ce mocîrțanul nu mai văzuse de cînd îl făcuse mă-sa – Paris nu se mai putu opri de a striga. ISPIRESCU, U. 9, cf. ALEXI, W., TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Jupîne, ai astîmpar odată ! ca vezi bîtă asta: acum o apuca dracii ! – Ce spui, mă, mocîrțane ? GALACTION, O. 284, cf. DR. III, 448. – Pl.: mocîrțani. - Și: (rar) mocărțan (DDRF), mocărțeán (CIHAC, II, 516), (regional) moțîrcán (I. CR. IV, 201, PĂSCULESCU, L. P. 181) s. m. – Cf. m o c a n1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL