1. [DEX '09] MOCOȘEALĂ, mocoșeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) mocoși. – Mocoși + suf. -eală.
2. [MDA2] mocoșeală sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~eli / E: mocoși + -eală] 1 Migălire. 2-5 Mocoșire (2-5). 6 (Dep) Om care pierde vremea degeaba.
3. [DLRLC] MOCOȘEALĂ s. f. Faptul de a (se) mocoși.
4. [DOOM 3] mocoșeală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. mocoșelii; pl. mocoșeli
5. [DOOM 2] mocoșeală (pop., fam.) s. f., g.-d. art. mocoșelii; pl. mocoșeli
6. [DGS] mocoșeală s.f. migăleală, mocăială, mocoșire, moșmondeală, ticăială2, <rar> mocăire, mocăitură, <pop. și fam.> câcâială, <pop.> tândăleală, tândălitură. A renunțat la ajutorul ei pentru că face totul cu mocoșeală.
7. [DLR] MOCOȘEÁLĂ s. f. 1. Mocoșire. Cf. GHEȚIE, R. M., com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. Epitet depreciativ pentru un om care pierde vremea degeaba. Cf. GHEȚIE, R. M. Mocoșalî di om. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: mocoșeli. – Mocoși + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL