1. [MDA2] mocrotă sf [At: CORESI, EV. 81 / A: nct / Pl: ? / E: slv мокрота] (Îvr) Umoare.
2. [DER] mocrotă (-te), s. f. – Umoare, secreție. Sl. mokrota, din mokrŭ „umed”. Sec. XVI, înv. Cf. moceră.
3. [DAR] mocrotă s.f. (înv.) umoare.
4. [DLR] MOCROTĂ s. f. (Învechit, rar) Umoare. Iară acea boală iaste cîndu i se întărită omului mocrota (ce se chiamâ apa, udătura). CORESI, EV. 81, cf. 275, 276, DHLR II, 515. – Accentul necunoscut. – Pl.: ? – Din slavonul мокрота.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL