Definiție și ce înseamnă minghinea

1. [DEX '09] MENGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghinea, menghinea s. f.] – Din tc. mengene.

2. [MDA2] menghină sf [At: (a. 1803) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (înv) ~ne, mezghenă, mezghenea (Pl: ~ele), mezghină, (reg) ~ghenă, ~ghene, ~ghenea (Pl: ~ele), ~nea (Pl: ~ele), mindinea (Pl: ~ele), minghenă, minghenea (Pl: ~ele), min~, minghine, minghinea (Pl: ~ele), minginea (Pl: ~ele) / Pl: ~ne / E: tc mengene] 1 (Înv) Piuă pentru țesături. 2 Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tâmplărie, alcătuită din două fălci acționate de un șurub, între care se fixează piesa de prelucrat. 3 (Reg) Șurub la teasc. 4 (Reg; îf menghene) Cumpănă de zidărie. 5 (Mun; îf minghinea) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mun; îf minghinea) Melodie după care se execută acest dans.

3. [DLRLC] MENGHINĂ, menghine, s. f. Unealtă portativă sau fixată pe o masă de lucru, alcătuită dintr-o falcă fixă și una mobilă, ultima putîndu-se deplasa cu ajutorul unui șurub (cu manivelă), astfel încît să poată prinde între ele un obiect. Menghină de mînă. – Variante: minghine (GALAN, Z. R. 23), minghinea (SADOVEANU, O. I 194), menghinea (CARAGIALE, O. I 334) s. f.

4. [DEX '09] MENGHINEA s. f. v. menghină.

5. [DEX '09] MINGHINEA s. f. v. menghină.

6. [MDA2] menghenă sf vz menghină

7. [MDA2] menghene sf vz menghină

8. [MDA2] menghenea sf vz menghină

9. [MDA2] menghine sf vz menghină

10. [MDA2] menghinea sf vz menghină

11. [MDA2] mezghenă sf vz menghină

12. [MDA2] mezghenea sf vz menghină

13. [MDA2] mezghina sf vz menghină

14. [MDA2] mindinea sf vz menghină

15. [MDA2] minghenă sf vz menghină

16. [MDA2] minghenea sf vz menghină

17. [MDA2] minghină sf vz menghină

18. [MDA2] minghine sf vz menghină

19. [MDA2] minghinea sf vz menghină

20. [DLRLC] MINGHINE s. f. v. menghină.

21. [DLRLC] MINGHINEA s. f. v. menghină.

22. [Șăineanu, ed. VI] mengheneà f. mașină de strâns a fierarilor. [Turc. MENGHENÉ].

23. [Scriban] mengheneá, V. minghinea.

24. [Scriban] minghineá f., pl. ele (din maĭ vechĭu menghenea, d. turc. mengene. V. mangealîc). Un fel de clește care se strînge cu un șurub și servește la ținut fix un lucru pe care vreĭ să-l bațĭ orĭ să-l pileștĭ (fr. étau).

25. [DOOM 3] menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine

26. [DOOM 2] menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine

27. [MDO] menghină

28. [IVO-III] minghinea, -ele.

29. [DER] menghine (-ni), s. f. – Unealtă de strîns. – Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Șeineanu, II, 256; Meyer, Türk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan.

30. [DGS] menghină s.f. 1 (tehn.) <reg.> lup, șaitău, șraubștoc, șurub, șut3, urs, urs de frecare. A fixat piesa în menghină, pentru a o putea prelucra mai ușor. 2 (ind. text.; înv.) v. Piuă.

31. [DLR] MÉNGHINĂ s. f. 1. (Învechit) Piuă (pentru țesături). Boiangiii au făcut mezghina (a. 1803). T. PAPAHAGI, C. L. Alt nimenea nu au fost slobozi a avea menghină (a. 1824). DOC. EC. 321. 2. Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tîmplărie, alcătuită din două fălci, între care se fixează piesa de prelucrat. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 592, LM. Menghina este un dispozitiv care servește la prinderea și fixarea pieselor, prin fălcile sale. IOANOVICI, TEHN. 207. Piesele care se lucrează la menghină se vor fixa solid și în așa fel ca suprafața de tăiat să nu întreacă decît cu cîțiva mm nivelul fălcilor menghinei. ORBONAȘ, MEC. 214. Întîlnim asemenea fileturi rotunde la șuruburile construite din lemn, de la menghinele bancurilor de tîmplărie. SOARE, MAȘ. 31. Degetele de la palma stîngă îi fuseseră strivite unul cîte unul, la o menghină mică. V. ROM. august 1955, 31. Pompa de injecție, pe care o curățaseră ceilalți tractoriști înainte de prînz, era încă în menghină. MIHALE, O. 252. Instrumentele de ferărie poporul le numește: clește, ilău, ciocane, baros, foi, minghenea. H III 4, cf. 153, 450, XII 140, XIV 17, 161. ◊ (Cu determinări care indică formele sau întrebuințările pe care le are unealta) Menghina paralelă. IOANOVICI, TEHN. 207. Menghina cu pivot. id. ib. Menghina de mînă servește la strîngerea pieselor pe care nu le putem apuca bine cu mîna. id. ib. Menghină rotativă pentru mașină. NOM. MIN. I, 101. ◊ (Ca termen de comparație) Căciula parcă mă strîngea de cap ca o menghinea: am scos-o și am pus-o pe oblînc. CARAGIALE, M. 7, cf. GHEȚIE, R. M. Se simțea prinsă ca într-o minghinea. SĂM. II, 747. Îi prinse și-i strînse brațul ca-ntr-o minghinea puternică, ib. VI, 450. Alții se lăsau bărbieriți, gemînd de durere, cu tigvele însîngerate, prinse în genuchii maestrului ca într-o minghinea. BRĂESCU, A. 213. Ținu trupul strîns ca-n minghinele, pînă ce-l simți că se cutremură. SADOVEANU, O. X, 137. L-a prins. . ., i-a strîns brațul ca într-o minghine și l-a silit să facă drum întors. GALAN, Z. R. 23. ◊ F i g. Aceste punte luminoase. . . le putem numi și menghinele archeologiei românești. ODOBESCU, S. II, 248. Crîmpeiul lătăreț al țigării, scăpat din menghina buzelor argăsite, trosnea sub papucul de iuft al tușii Anica. KLOPȘTOCK, F. 152. Degetele lui de fier au prins în menghina lor chica mea de visător. id. ib., cf. P. CONSTANT, R. 105. Vechii tovarăși. . . strînși în minghineaua rîndurilor de viteji, se simt ca într-un zid de oțel. SADOVEANU, O. I, 329. 3. (Regional) Șurub la teasc. Cf. ALR SN I h 236/605, 769. 4. (Regional, în forma menghene) Cumpănă de zidărie (Războienii de Jos-Tîrgu Neamț). H X 539. 5. (Prin vestul Munt., în forma minghinea) Numele unui dans țărănesc. Cf. H XI 167, 203. – Pl.: menghine. – Și: (învechit) menghină (CIHAC, II, 592), mezghiná, mézghenă (T. PAPAHAGI, C. L.), mezgheneá (id. ib.), (regional) menghineá, ménghenă (H VII 121), ménghene, mengheneá (H II 282, XIV 399), mínghină (ib. II 50), minghine, minghincá (pl. minghinele), mínghenă (DDRF), mingheneá, mindineá (H XI 203), mingineá (ib. II 62, IX 342) s. f. – Din tc. mengene.

32. [DLR] MÉNGHENĂ s. f. v. menghină.

33. [DLR] MÉNGHENE s. f. v. menghină.

34. [DLR] MENGHENEÁ s. f. v. menghină.

35. [DLR] MENGHINÉ s. f. v. menghină.

36. [DLR] MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

37. [DLR] MÉZGHENĂ s. f. v. menghină.

38. [DLR] MEZGHENEÁ s. f. v. menghină.

39. [DLR] MEZGHINÁ s. f. v. menghină.

40. [DLR] MINDINEÁ s. f. v. menghină.

41. [DLR] MÍNGHENĂ s. f. v. menghină.

42. [DLR] MINGHENEA s. f. v. menghină.

43. [DLR] MÍNGHINĂ s. f. v. menghină.

44. [DLR] MINGHINE s. f. v. menghină.

45. [DLR] MINGHINEA s. f. v. menghină.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MILUI, miluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva de pomană. ♦ […]
1. [DEX '98] MILUI, miluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva de pomană. ♦ […]
1. [DEX '09] MILUITOR, -OARE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.: -lu-i-] – Milui + […]
1. [DEX '09] MILUȚĂ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui milă1. – Milă1 + suf. […]
1. [DEX '09] MIMANSA s. f. Școală filosofică indiană, fondată în sec. III î. H., […]
1. [DEX '09] MIMARE, mimări, s. f. Acțiunea de a mima și rezultatul ei. – […]
1. [DLRLC] MIMAT, -Ă, mimați, -te, adj. Reprodus sau exprimat prin gesturi. 2. [DEX '09] […]
1. [MDA2] mimesis sns [At: DN3 / E: lat mimesis] 1 Principiu estetic, dezvoltat mai […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro