1. [DEX '09] MERENG, merenguri, s. n. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Pl. și: (m.) merengi. – Var.: mering s. m.] – Din fr. meringue.
2. [DEX '98] MERENG s. m. v. mering.
3. [DN] MERENG s.m. v. mering.
4. [MDN '00] MERENG s. n. elem. mering.
5. [DEX '09] MERING s. m. v. mereng.
6. [MDA2] mering sm [At: DEX / S și: meringue / Pl: ~ngi / E: fr meringue] Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă de ciocolată și acoperită cu frișcă. merinjoară sfvz merindioară
7. [DEX '98] MERING, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: mereng s. m.] – Din fr. meringue.
8. [DN] MERING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].
9. [MDN '00] MERING / MERENG s. n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr. meringue)
10. [DOOM 3] mereng s. n., pl. merenguri
11. [DOOM 2] !mereng s. n., pl. merenguri
12. [DGE] MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL