1. [DEX '09] MANDRIN s. n. v. mandrină.
2. [MDA2] mandrin sn vz mandrină
3. [DLRLC] MANDRIN, mandrine, s. n. (Tehn.) Dorn.
4. [DN] MANDRIN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sîrmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin].
5. [MDN '00] MANDRIN s. n. 1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. (< fr. mandrin)
6. [DEX '09] MANDRINĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrin s. n.] – Din fr. mandrin.
7. [MDA2] mandrină sf [At: NOM. MIN. I, 101 / V: mandrin sn / Pl: ~ne / E: fr mandrin] (Teh) 1 Dispozitiv în care se fixează o piesă de prelucrat. 2 Unealtă cu ajutorul căreia se face prelucrarea unei piese. 3 Aparat pentru fixarea etanșă. 4-5 Dorn (1-2). 6 Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
8. [DLRLC] MANDRINĂ, mandrine, s. f. Dispozitiv pentru fixarea unei piese de prelucrat sau a uneltelor cu care se face prelucrarea. Mandrină universală de strung.
9. [DN] MANDRINĂ s.f. v. mandrin.
10. [MDN '00] MANDRINĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)
11. [DOOM 3] mandrin (dispozitiv pentru lărgit tuburi) s. n., pl. mandrine
12. [DOOM 2] mandrin (dorn) s. n., pl. mandrine
13. [DOOM 3] mandrină (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrinei; pl. mandrine
14. [DOOM 2] mandrină (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrinei; pl. mandrine
15. [DGS] mandrin s.n. (tehn.) = mandrină.
16. [DGS] mandrină (mandrin) s.f. (s.n.) (tehn.) dudgeon. Cu mandrina se găurește tabla.
17. [DLR] MANDRÍN s. n. v. mandrină.
18. [DLR] MANDRÍNĂ s. f. (Tehn.) Dispozitiv în care se fixează o piesă de prelucrat; unealtă cu ajutorul căreia se face prelucrarea unei piese. Mandrină port-burghiu. NOM. MIN. I, 101. Pentru a fabrica tuburi prin acest procedeu, avem nevoie de un mandrin. IOANOVICI, TEHN. 151. Piesele scurte și de diametre mai mari se fixează numai la unul din capetele lor într-un manșon sau mandrină, solidară cu arborele mașinei. ORBONAȘ, MEC. 272. Mandrina universală. id. ib. 273, cf. 120. ♦ Aparat pentru fixarea etanșă. Cf. DP. Pl.: mandrine. – Și: mandrin s. n. – Din fr. mandrin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL