1. [DEX '09] MANDRAGORĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.
2. [MDA2] mandragoră sf [At: PALIA (1581), 119/4 / V: ~ra, (înv) ~gură / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: slv манъдрагора, mgr μανδραγόρας] 1 Plantă cu rădăcini cărnoase și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis (Mandragora officinalis). 2 (Prc) Rădăcină a mandragorei (1), căreia în vechime i se atribuiau calități magice.
3. [DLRLC] MANDRAGORĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu rădăcini groase, adesea în forma unei mîini omenești, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis).
4. [DN] MANDRAGORĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mîini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].
5. [Scriban] mandragóră, V. mătrăgună.
6. [MDA2] mandragură sf vz mandragoră
7. [DOOM 3] mandragoră s. f., g.-d. art. mandragorei; pl. mandragore
8. [DOOM 2] mandragoră s. f., g.-d. art. mandragorei; pl. mandragore
9. [DLR] MANDRAGORĂ s. f. Plantă cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mîini și cu flori de culoare violet-deschis; p. r e st r. rădăcina plantei (căreia în vechime i se atribuiau calități magice) (Mandragora officinalis) Și dzise Rakila Lieei: rogu-te dă-mi cea mandragora a fiiciorului tău. PALIA (1581), 119/4. Află meare de mandragora în țarină și le aduse la Lia, mumă-sa, și zise Rahil către soru-sa Lia; dă-mi den mandragurile feciorului tău. BIBLIA (1688), 2212/4. Mandragorile au dat miros. ib., ap. TDRG, cf. I. GOLESCU, C., BARCIANU. - Pl. : mandragore și (învechit) mandragori. – Și: mandragora, (învechit) mandragură. – Din v. sl. манъдрагора, cf. m. gr. μανδραγόρας
10. [DLR] MANDRAGORA s. f. v. mandragoră.
11. [DLR] MANDRAGURĂ s. f. v. mandragoră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL