1. [DEX '09] MANDRINARE, mandrinări, s. f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. – V. mandrina.
2. [MDA2] mandrinare sf [At: lOANOVICI, TEHN. 151 / Pl: ~nări / E: mandrina] (Teh) 1 Îmbinare etanșă a unei țevi cu o placă, cu ajutorul unei mandrine. 2 Lărgire a găurilor pieselor inelare sau tubulare cu mandrina (5).
3. [DLRLC] MANDRINARE, mandrinări, s. f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei.
4. [DN] MANDRINARE s.f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. [< mandrina].
5. [DEX '09] MANDRINA, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.
6. [MDA2] mandrina vt [At: DLR / Pzi: ~nez / E: fr mandriner] (Teh) 1 A îmbina etanș o țeavă cu o placă, cu ajutorul unei mandrine, 2 A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu mandrina (5).
7. [DLRLC] MANDRINA, mandrinez, vb. I. Tranz. A îmbina, cu ajutorul mandrinei de lărgit, o țeavă cu o placă perforată pentru a realiza o încheietură etanșă.
8. [DN] MANDRINA vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].
9. [MDN '00] MANDRINA vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
10. [DOOM 3] mandrinare s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări
11. [DOOM 2] mandrinare s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări
12. [DOOM 3] mandrina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mandrinez, 3 mandrinează; conj. prez. 1 sg. să mandrinez, 3 să mandrineze
13. [DOOM 2] mandrina (a ~) vb., ind. prez. 3 mandrinează
14. [DE] MANDRINÁRE (< mandrina) s. f. Operație de lărgire a găurilor unor piese, a capetelor unor țevi și, în general, de deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
15. [DGS] mandrinare s.f. (tehn.) dudgeonare. Mandrinarea este operația de găurire a pieselor.
16. [DLR] MANDRINARE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a m a n d r i n a. Procedeul mandrinării. IOANOVICI, TEHN. 151. - Pl.: mandrinări. – V. mandrina.
17. [DLR] MANDRINÁ vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina etanș o țeavă cu o placă, cu ajutorul unei mandrine. DICȚ. - Prez. ind.: mandrinez. – Din fr. mandriner.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL