1. [MDA2] mahiavă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 326/13 / Pl: ~ve / E: nct] (Îvr) Intrigă.
2. [DAR] mahiavă, mahiave, s.f. (înv.) intrigă, zavistie, pizmă.
3. [DLR] MAHIÁVĂ s. f. (Învechit, rar) Zavistie, pizmă, intrigă. Gîndiri rele și omenirii vătămătoare și de rușine mahiave (pizme sau zavistii) lesne se izgonesc dintră oameni afară. ȚICHINDEAL, F. 326/13. - Pl.: mahiave. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL