1. [MDA2] magupie sf [At: (sec. XVIII) MAG. IST. IV, 240 / Pl: ~ii / E: cf magopeț, magopeție] (Îvr) Brutărie.
2. [DGS] magupie s.f. (ind. alim., com.; înv.) v. Brutărie.
3. [DLRLV] MAGUPIE s.f. (ȚR) Brutărie. Hljabnica: magupiia. LEX., 302r. La moară mergea de măcina și la magherniță ajuta și la magupie asijderea. N 1682, 17v. Hljabnica: magopie. LEX. 1683, 75v; cf. MARDARIE, 273; ANON. CANTAC.; N 1727, 152v; GI 19v, 25v. Variante: magopie (LEX. 1683, 75v). Etimologie: cf. magupeț, magupeție. Vezi și magupeț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL