1. [DEX '09] LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.
2. [MDA2] lătrătură sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 49 / Pl: ~ri / E: lătra + -ătură] 1-5 Lătrare (1-5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire. 9 (Înv; pcf) Faptă ascunsă Si: viclenie.
3. [DLRLC] LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147.
4. [Șăineanu, ed. VI] lătrătură f. lătrat prelungit.
5. [Scriban] lătrătúră f., pl. ĭ. Rezultatu lătrăriĭ, voce de cîne cînd latră.
6. [DOOM 3] lătrătură (desp. lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături
7. [DOOM 2] lătrătură (lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături
8. [DGS] lătrătură s.f. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, <pop.> hanță1, <înv. și reg.> căzăire, căzăit, <reg.> zăpăit, zăpăitură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL