1. [DEX '09] LĂCOMEȘTE adv. (Rar) Cu lăcomie, în mod lacom. – Lacom + suf. -ește.
2. [MDA2] lăcomește av [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: lacom + -ește] (Rar) 1 Cu lăcomie. 2 În mod lacom (1).
3. [DEX '09] LĂCOMI, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pofti ceva cu lăcomie; a râvni la ceea ce aparține altuia. ♦ Refl. A se lăsa cuprins, stăpânit de lăcomie, a se arăta necumpătat. – Din lacom.
4. [MDA2] lăcomi [At: CORESI, EV. 52 / V: (reg) loc~, locomni / Pzi: ~mesc / E: slv лакомитисѧ] 1-2 vri A pofti ceva cu lăcomie. 3-4 vri A râvni la ceva ce aparține altcuiva. 5-6 vri A fi cuprins de o dorință nestăpânită de a acapara cât mai mult Si: aviditate. 7 vr A se arăta fără cumpătare. 8-9 vi (Reg) A râvni (la dragostea sau) la favoarea cuiva. 10 vi (Reg) A simți o atracție puternică față de cineva. 11 vi (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) ochii A-și manifesta, prin privire, dorința fizică provocată de vederea cuiva.
5. [MDA2] locomi v vz lăcomi
6. [DEX '98] LĂCOMI, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pofti ceva cu lăcomie; a râvni la ceea ce aparține altuia. ♦ Refl. A se lăsa cuprins, stăpânit de lăcomie, a se arăta fără cumpătare. – Din lacom.
7. [DLRLC] LĂCOMI, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau de propoziții secundare cu verbul la conjunctiv) A pofti cu lăcomie, a rîvni la ceea ce aparține altuia, a jindui. Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a dat dumnezeu și vă lăcomiți la averea altora! REBREANU, R. I 271. Strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia. RUSSO, O. 28. Lăcomit-am, lăcomit, Lăcomit la șase boi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181.
8. [Șăineanu, ed. VI] lăcomì v. 1. a fi lacom; 2. fig. a pofti: strâmbătatea care lăcomește la bunul altuia BĂLC.
9. [Scriban] lăcomésc (mă) v. refl. (vsl. lakomiti sĕ). Mă răped cu lăcomie, poftesc tare: nu te lăcomi la nimica!
10. [DOOM 3] lăcomește (rar) adv.
11. [DOOM 3] !lăcomi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lăcomesc, 3 sg. se lăcomește, imperf. 1 sg. mă lăcomeam; conj. prez. 1 sg. să mă lăcomesc, 3 să se lăcomească; imper. 2 sg. afirm. lăcomește-te; ger. lăcomindu-mă
12. [DOOM 2] lăcomi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcomesc, imperf. 3 sg. lăcomea; conj. prez. 3 să lăcomească
13. [IVO-III] lăcomesc, -meam 1 imp.
14. [DGS] lăcomi vb. IV. refl. (despre oameni) 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „la” sau de prop. introduse prin conj. „să”, „de”) a se ahtia, a jindui, a râvni, a tânji, <înv.> a zavistui. Se lăcomește la averea unui unchi. 2 (pop. și fam.) <pop. și fam.> a se scumpi, a se zgârci2, <pop.; deprec.> a se calici, a se pungi. Mai lasă din preț! Nu te mai lăcomi atâta!
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL