1. [DEX '09] LEGITIMIST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. – Din fr. légitimiste.
2. [MDA2] legitimist, ~ă [At: AR (1834) 1441/11 / V: (îvr) ~ghi~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr legitimiste] 1-2 smf, a (Adept) al legitimismului (1). 3 Privitor la legitimism (1).
3. [DLRLC] LEGITIMIST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f. (În țările monarhice) Partizan al monarhiei ereditare. În politică este legitimist sau partizan al lui Enric al V-lea. BOLINTINEANU, O. 320.
4. [DN] LEGITIMIST, -Ă adj. Referitor la legitimism. // s.m. și f. Adept al legitimismului. [< fr. légitimiste].
5. [MDN '00] LEGITIMIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al legitimismului. (< fr. légitimiste)
6. [Scriban] *legitimíst, -ă s. și adj. Care apără principiu dinastiiĭ legitime, drepturile de naștere la tron: partidu legitimist francez.
7. [MDA2] leghitimist, ~ă sm, a vz legitimist
8. [DOOM 3] legitimist adj. m., s. m., pl. legitimiști; adj. f., (rar) s. f. legitimistă, pl. legitimiste
9. [DOOM 2] legitimist adj. m., s. m., pl. legitimiști; adj. f., s. f. legitimistă, pl. legitimiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL