1. [DEX '09] ÎNVIGORARE, învigorări, s. f. Faptul de a (se) învigora. – V. învigora.
2. [MDA2] învigorare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: învigora] Dobândire a vigorii.
3. [DN] ÎNVIGORARE s.f. Faptul de a (se) învigora. [< învigora].
4. [DEX '09] ÎNVIGORA, învigorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. – În + vigoare.
5. [MDA2] învigora [At: ALEXI, W. / Pzi: ~rez / E: în- + vigoare] 1-2 vtr A (se) face viguros Si: a (se) înzdrăveni (3-4).
6. [DN] ÎNVIGORA vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. [< it. învigorare].
7. [MDN '00] ÎNVIGORA vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoși. (< it. invigorare)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL