1. [DEX '09] ÎNTRONARE, întronări, s. f. Acțiunea de a întrona. – V. întrona.
2. [MDA2] întronare sf [At: IORGA, L. II, 553 / V: in~, ~nire / Pl: ~nări / E: întrona] 1 Urcare pe tron ca domn, rege, împărat Si: încoronare, înscăunare, (înv) întronație. 2 (Fig) Înstăpânire. 3 Statornicire. 4 Instaurare. 5 (Fig) Așternere.
3. [DN] ÎNTRONARE s.f. Acțiunea de a întrona și rezultatul ei. [< întrona].
4. [DEX '09] ÎNTRONA, întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.
5. [MDA2] introna v vz întrona
6. [MDA2] întrona vtr [At: ȘINCAI, ap. DDRF / V: in~, (cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în + tron] 1-2 A (se) urca pe tron ca rege, domn, împărat Si: a (se) încorona, a (se) înscăuna, (înv) a se întroniza (1-2). 3-4 (Fig) (A face să devină sau) a deveni stăpân Si: (înv) a se întroniza (3-4). 5-6 A (se) statornici. 7-8 A (se) instaura. 9-10 (Fig) A (se) așterne.
7. [MDA2] întroni v vz întrona
8. [MDA2] întronire sf vz întronare
9. [DLRLC] ÎNTRONA, întronez, vb. I. Refl. A deveni stăpîn, a se statornici; a se așterne peste tot.
10. [DN] ÎNTRONA vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].
11. [MDN '00] ÎNTRONA vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)
12. [Șăineanu, ed. VI] întronà v. 1. a pune pe tron; 2. a se urca pe tron.
13. [Scriban] *întronéz, v. tr. (d. tron). Instalez, pun pe tron, înscăunez: a întrona un rege, (fig.) anarhia în locu ordiniĭ.
14. [DOOM 3] întrona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întronez, 3 întronează; conj. prez. 1 sg. să întronez, 3 să întroneze
15. [DOOM 2] întrona (a ~) vb., ind. prez. 3 întronează
16. [IVO-III] întronez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL