1. [DEX '09] ÎNTROLOCARE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocare, întorlocare s. f.] – V. întroloca.
2. [MDA2] întrolocare sf [At: ODOBESCU, S. X, 534 / V: ~torl~, ~torlocire, ~tornoc~, ~luc~, ~rul~, ~ruluc~, ~turl~, ~turluc~ / Pl: ~cări / E: întroloca] (Reg) 1 Strângere la un loc Si: întrunire, reunire. 2 Formare. 3 Însoțire. 4 (Spc) Începere a unei relații de dragoste cu cineva. 5 (Fig) Relație sexuală cu cineva. 6 Situare în același loc Si: întâlnire. 7 Unire. 8 Amestecare. 9 Înglobare. 10 Îngăimare.
3. [DLRLC] ÎNTROLOCARE s. f. (Regional) Acțiunea de a se întroloca și rezultatul ei; împreunare, întrunire, întîlnire. Găsind pe frate-său la locul de întrolocare, se îmbrățișară. ISPIRESCU, L. 224. – Variantă: întrulocare (ODOBESCU, S. II 534) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] întrolocare f. întrunire: întrolocările fărtaților și suratelor ISP.
5. [DEX '09] ÎNTORLOCA vb. I v. întroloca.
6. [DEX '09] ÎNTORLOCARE s. f. v. întrolocare.
7. [DEX '09] ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întruloca, întorloca vb. I] – Din într-un loc.
8. [DEX '09] ÎNTRULOCA vb. I v. întroloca.
9. [DEX '09] ÎNTRULOCARE s. f. v. întrolocare.
10. [MDA2] întorloca v vz întroloca
11. [MDA2] întorlocare sf vz întrolocare
12. [MDA2] întorloci v vz întroloca
13. [MDA2] întorlocire sf vz întrolocare
14. [MDA2] întornocare sf vz întrolocare
15. [MDA2] întroloca [At: CANTEMIR, IST. 109 / V: ~torl~, ~torno~, ~luca, -rul-, -ruluca, ~turl~, ~turluca, (cscj) ~torloci / Pzi: întroloc / E: într-un loc] (Reg) 1-2 vtr A (se) strânge la un loc Si: a (se) reuni, a (se) întruni. 3-4 vtr A (se) forma. 5 vt A însoți. 6 vr (Spc) A începe o relație de dragoste cu cineva. 7 vr (Fig) A avea o relație sexuală cu cineva. 8 vt A uni. 9 vt A amesteca. 10 vt A îngloba. 11 vr A se găsi în același loc Si: a se întâlni. 12 vt (D. cuvinte) A îngăima.
16. [MDA2] întroluca v vz întroloca
17. [MDA2] întrolucare v vz întrolocare
18. [MDA2] întruloca v vz întroloca
19. [MDA2] întrulocare sf vz întrolocare
20. [MDA2] întruluca v vz întroloca
21. [MDA2] întrulucare sf vz întrolocare
22. [MDA2] înturloca v vz întroloca
23. [MDA2] înturlocare sf vz întrolocare
24. [MDA2] înturluca v vz întroloca
25. [MDA2] înturlucare sf vz întrolocare
26. [MDA2] troloci v vz întroloca
27. [DEX '98] ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întruloca, întorloca vb. I] – Din într-un loc.
28. [DLRLC] ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întruloca, întorloca (RUSSO, S. 91) vb. I.
29. [Șăineanu, ed. VI] întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).
30. [Scriban] întorlóc, V. întroloc.
31. [Scriban] întrolóc, a -á v. tr. (d. într’un loc? Cp. și cu turluc. – El întroloacă). Est. Adun, unesc, întrunesc, împreun: pete de catran întrolocate cu zvîrcolirĭ de balaur (BR. 1923, 4, 17). Înhăĭtez, îngurluĭesc: s’aŭ întrolocat. – Și întruloc: s’aŭ întrulocat cu lăutarĭ, pelin și danț (VR. 1914, 7, 46), întorloc (Beld. 3108), întruluc și înturluc: Cine le minește (cucoarelor) ziŭa în care se înturlucă (Con. 273)? Ele par întrolocate (264).
32. [Scriban] întrulóc și -úc, V. întroloc.
33. [Scriban] înturlúc, V. întroloc.
34. [DOOM 2] întrolocare/întrulocare (reg.) s. f., g.-d. art. întrolocării/ întrulocării
35. [DOOM 3] !întruloca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întruloc, 2 sg. întruloci, 3 întruloacă; conj. prez. 1 sg. să întruloc, 3 să întruloace
36. [DOOM 3] !întrulocare (reg.) s. f., g.-d. art. întrulocării
37. [DOOM 2] întroloca/întruloca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întroloacă/ întruloacă
38. [DOOM 2] întruloca v. întroloca
39. [DOOM 2] întrulocare v. întrolocare
40. [DLRLV] ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele și inimile a se întroloca și a se împreuna . . . poftește. CANTEMIR, IST. Etimologie: întruloc + suf. -a. Vezi și neîntrulocat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL