1. [DEX '09] ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.
2. [MDA2] înfăptuire sf [At: MAIORESCU, CR. II, 324 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: înfăptui] 1 Aducere la îndeplinire a unui plan Si: realizare. 2 Transpunere în realitate a unui gând, a unui vis. 3 (Ccr) Operă realizată.
3. [DLRLC] ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; îndeplinire, realizare; (concretizat) operă realizată. Înfăptuirile regimului de democrație populară.
4. [DEX '09] ÎNFĂPTUI, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.
5. [MDA2] înfăptui [At: RUSSO, S., ap. DA / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: în- + făptui] 1 vt A aduce la îndeplinire a unui plan Si: a îndeplini, a realiza. 2 vt A transpune în realitate ceva gândit, visat. 3 vr (Îvp; îlv) A se ~ de zi A se lumina.
6. [DLRLC] ÎNFĂPTUI, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire, a transpune în viață, în fapt; a îndeplini, a realiza. (Refl. pas.) Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.
7. [Scriban] *înfăptuĭésc v. tr. (în și fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc.
8. [DOOM 3] înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri
9. [DOOM 2] înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri
10. [DOOM 3] înfăptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, 3 sg. înfăptuiește, imperf. 1 înfăptuiam; conj. prez. 1 sg. să înfăptuiesc, 3 să înfăptuiască
11. [DOOM 2] înfăptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, imperf. 3 sg. înfăptuia; conj. prez. 3 să înfăptuiască
12. [MDO] înfăptui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, conj. înfăptuiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL