1. [MDA2] înfuli vt [At: N. REV. R. I, 225 / Pzi: ~lesc / E: în- + foale] (Înv) A înfuleca (1).
2. [Scriban] înfúlic, a -á v. tr. (d. foale, stomah, orĭ d. lat. infoilicare). Est. Fam. Înghit cu lăcomie. Rar. Apuc mult, car în mare cantitate. – Și înfulesc (N. R. R. 1, 225, și Pușc.).
3. [DAR] înfuli, înfulesc, vb. IV (înv.) a înfuleca, a îmbuca cu lăcomie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL