1. [DEX '09] ÎNFRĂȚITOR, -OARE, înfrățitori, -oare, adj. (Rar) Care înfrățește. – Înfrăți + suf. -tor.
2. [MDA2] înfrățitor, ~oare a [At: ODOBESCU, I 170/2 / Pl: ~i, ~oare / E: înfrăți + -tor] (Rar) Care înfrățește (1).
3. [DLRLC] ÎNFRĂȚITOR, -OARE, înfrățitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care înfrățește, care unește. Se lăsase cu taberele lor amestecate la satul Săpățeni pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170.
4. [Șăineanu, ed. VI] înfrățitor a. care înfrățește: lunca înfrățitoare a Milcovului OD.
5. [DOOM 3] înfrățitor (rar) adj. m., pl. înfrățitori; f. sg. și pl. înfrățitoare
6. [DOOM 2] înfrățitor (rar) adj. m., pl. înfrățitori; f. sg. și pl. înfrățitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL