1. [DEX '09] ÎNDRĂGOSTI, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.
2. [MDA2] îndrăgosti [At: ISPIRESCU, L. 184 / Pzi: -tesc / E: în- + dragoste] 1 vr A începe să iubească pe cineva Si: a se amoreza, a se înamora, (înv) a se îndrăguli. 2 vt (Nob) A iubi pe cineva. 3 vrr (Pop) A se iubi.
3. [DLRLC] ÎNDRĂGOSTI, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubești pe cineva; a se amoreza. Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184. ◊ (Rar, determinarea este introdusă prin prep. «cu») Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186. Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi, a îndrăgi. Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKI, O. I 35. Visul să mi se-mplinească, Puica să mă-ndrăgostească. TEODORESCU, P. P. 305.
4. [Șăineanu, ed. VI] îndrăgostì v. a prinde dragoste.
5. [Scriban] îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s’aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).
6. [DOOM 3] îndrăgosti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndrăgostesc, 3 sg. se îndrăgostește, imperf. 1 sg. mă îndrăgosteam; conj. prez. 1 sg. să mă îndrăgostesc, 3 să se îndrăgostească; imper. 2 sg. afirm. îndrăgostește-te; ger. îndrăgostindu-mă
7. [DOOM 2] îndrăgosti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostește, imperf. 3 sg. se îndrăgostea; conj. prez. 3 să se îndrăgostească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL