1. [DEX '09] ÎNDRĂGI, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.
2. [MDA2] îndrăgi [At: CORESI, EV. 54/1 / Pzi: ~gesc / E: în- + drag] 1 vt A simți atracție, afecțiune pentru cineva sau ceva. 2-3 vtr (Pex) A (se) iubi. 4 vr A se îndrăgosti.
3. [DLRLC] ÎNDRĂGI, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A prinde drag, a simți dragoste de cineva, a iubi. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. Pe alta să nu-ndrăgesc, Numai pe ea s-o iubesc. HODOȘ, P. P. 167. Tu m-ei îndrăgi Și ne vom iubi. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Cu privire la lucruri) Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea. EMINESCU, O. I 102. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se îndrăgosti. O fată de împărat se îndrăgește de luceafărul din cer. GHEREA, ST. CR. I 161. Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. Babaca s-a îndrăgit de paseri, ș-a cumpărat vro 30 de canari. ALECSANDRI, T. 763. ♦ Refl. reciproc. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se iubi. Tudora de la Tîrșor cu Mihai se îndrăgește. ALECSANDRI, P. III 250. Cu trei fete se-ndrăgește. id. P. P. 38.
4. [Șăineanu, ed. VI] îndrăgì v. a-i fi drag.
5. [Scriban] îndrăgésc v. tr. Prind dragoste de: demagogiĭ aŭ îndrăgit bugetu. V. refl. Demagogiĭ s’aŭ îndrăgit de buget.
6. [DOOM 3] îndrăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgesc, 3 sg. îndrăgește, imperf. 1 îndrăgeam; conj. prez. 1 sg. să îndrăgesc, 3 să îndrăgească
7. [DOOM 2] îndrăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgesc, imperf. 3 sg. îndrăgea; conj. prez. 3 să îndrăgească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL