1. [DEX '09] ÎNDRĂCIT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦ Fig. Drăcos, șmecher; plin de temperament. – V. îndrăci.
2. [MDA2] îndrăcit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 148/2 / Pl: ~uri / E: îndrăci] 1 Îndrăcire (1). 2 Nebunie. 3 Înrăire. 4 (Rar) Epilepsie. 5 Îndrăcire (5).
3. [MDA2] îndrăcit2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 48/2 / Pl: ~iți, ~e / E: îndrăci] 1 Stăpânit de duhuri necurate. 2 Epileptic. 3 Furios. 4 Nebun. 5 Rău. 6 (Gmț) Șmecher. 7 (Fig) Plin de temperament. 8 (Îe) A-i fi cuiva osul ~ A fi un om care face rău. 9 (Fig) Teribil. 10 (Fig) înfocat.
4. [DLRLC] ÎNDRĂCIT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Înfuriat, furios, ieșit din fire; al dracului, rău. Abia scăpai de un nebun și-mi vine altul, mai îndrăcit. REBREANU, R. II 29. Se uita la dînsa ca cel mai îndrăcit comisar de poliție. SLAVICI, O. I 363. Să se mire de inima cea îndrăcită. RETEGANUL, P. IV 6. ◊ (Adverbial) Căpitanul se apropie cu pași grei, suflînd îndrăcit. DUNĂREANU, CH. 147. ♦ Înfocat, viu, nervos. Mormanul de mărfuri de pe platformă era descărcat chiar atunci, cu o grabă îndrăcită. GALAN, B. I 17. ♦ Afurisit, blestemat. Am o măsea îndrăcită care mă bagă în iad de viu. ALECSANDRI, S. 129. ◊ (Substantivat) Să o scape de un îndrăcit de mistreț. ISPIRESCU, U. 38.
5. [Șăineanu, ed. VI] îndrăcit a. 1. apucat de necuratul; 2. foarte rău, furios.
6. [Scriban] îndrăcít, -ă adj. În care a intrat dracu, nebun. Fig. Foarte răŭ, lipsit de milă: om, caracter îndrăcit. Adv. Grozav, în dracĭ, foarte înverșunat: a te lupta îndrăcit, un vin îndrăcit de bun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL