1. [DEX '09] ÎNDRĂCIRE s. f. Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci.
2. [MDA2] îndrăcire sf [At: MAG. IST. V, 183/24 / Pl: ~ri / E: îndrăci] (Rar) 1 Stare de iritare extremă Si: îndrăcit1 (1), furie. 2 Nebunie. 3 Înrăire. 4 (Rar) Epilepsie. 5 Posedare a unei persoane de către demoni Si: îndrăcit1 (5).
3. [DEX '98] ÎNDRĂCIRE s. f. (Rar) Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci.
4. [DLRLC] ÎNDRĂCIRE s. f. (Rar) Nebunie, furie, stare de (extremă) iritare.
5. [DEX '09] ÎNDRĂCI, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.
6. [MDA2] îndrăci vtr [At: COD. VOR. 80/8 / Pzi: ~cesc / E: în- + drac] 1 vr (înv; d. oameni) A fi posedat de demoni. 2 vr A înnebuni. 3-4 vtr A (se) înfuria. 5-6 vr (Spc) A fi bolnav (de epilepsie sau) de somnambulism Cf lunatic. 7-8 vtr (Fig) A (se) înrăi. 9 vt (D. demoni) A chinui un om. 10 vt (Fig) A face pe cineva activ.
7. [DLRLC] ÎNDRĂCI, îndrăcesc, vb. IV. Refl. (Despre persoane) A se înfuria, a se face rău (de mînie, de ciudă etc.). Ba încă face și-o apăraie prin casă, de s-a îndrăcit de ciudă hîrca de la bucătărie. CREANGĂ, P. 66. Apoi, mări, se-ndrăcea Colea-n vale se ducea, O falangă-n drum scotea Pe drumeți pe toți bătea. ALECSANDRI, P. P. 129. ◊ Fig. Lupta are să se îndrăcească zi cu zi... pentru că nici dușmanul nu-și lasă ușor pămîntul de sub picioare. CAMILAR, TEM. 11.
8. [Șăineanu, ed. VI] îndrăcì v. 1. a se face drac, a fi al dracului; 2. fig. a se înfuria.
9. [Scriban] îndrăcésc v. tr. Fam. Fac răŭ ca dracu: această vorbă l-a îndrăcit. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: ferește-te, că s’a îndrăcit! – Vechĭ mă drăcesc, înebunesc.
10. [DOOM 3] îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii
11. [DOOM 2] îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii
12. [DOOM 3] îndrăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcesc, 3 sg. îndrăcește, imperf. 1 îndrăceam; conj. prez. 1 sg. să îndrăcesc, 3 să îndrăcească
13. [DOOM 2] îndrăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcesc, imperf. 3 sg. îndrăcea; conj. prez. 3 să îndrăcească
14. [D.Religios] îndrăci, îndrăcesc vb. IV. 1. Refl. (Înv.) A fi posedat de demoni, a fi chinuit de draci; p. ext. a înnebuni. 2. Refl. și tranz. a (se) înfuria, a (se) înrăi. – Din pref. în- + drac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL