Definiție și ce înseamnă imoralitate

1. [DEX '09] IMORALITATE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.

2. [MDA2] imoralitate sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 221 / Pl: ~tăți / E: fr immoralite] 1 Caracter a ceea ce este imoral. 2 Comportare, faptă, vorbă imorală. 3 Nelegiuire.

3. [CADE] * IMORALITATE sf. Caracterul a tot ce este imoral [fr.].

4. [DLRLC] IMORALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este imoral; lipsă de principii morale. ♦ (Concretizat) Purtare, faptă, atitudine imorală.

5. [DN] IMORALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; desfrînare. [Cf. fr. immoralité].

6. [MDN '00] IMORALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este imoral. 2. comportare, faptă imorală. (< fr. immoralité)

7. [Șăineanu, ed. VI] imoralitate f. caracterul celui imoral.

8. [Scriban] *imoralitáte f. (d. imoral; fr. immoralité). Caracteru de a fi imoral: imoralitatea unuĭ romanț. Faptă de om imoral.

9. [DOOM 3] imoralitate s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități

10. [DOOM 2] imoralitate s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități

11. [DAS] IMORALITATE. Subst. Imoralitate, amoralitate; desfrîu, desfrînare, stricăciune, stricare, destrăbălare, decădere, degradare (morală), disoluție (livr.), pierzanie (pcp.), perdiție, depravare, depravațiune, deșănțare (fig.). Viciu (fig.), viciere, perversiune, perversitate, luxură (livr.), lubricitate (livr.), lascivitate, concurență (rar), libido (livr.); libertinaj; adulter; concubinaj. Spurcăciune, (fig.), scîrnăvie (fig.), scîrnăvenie (rar), scîrboșenie, porcărie (fig., fam.); pornografie. Orgie, bacanală (fig.), dezmăț, dezmățare. Prostituție, prostituare. Corupție, coruptibilitate, venalitate (rar, livr.). Vulgaritate, trivialitate; indecență, nerușinare, scabrozitate (livr.); impietate, sacrilegiu. Brutalitate, huliganism. Hoție, fraudă, defraudare, tîlhărie, pungășie. Ticăloșie, nemernicie, păcătoșie, păcătoșenie, păcătuire, păcat, mîrșăvie, josnicie, abjecție, infamie, mișelie; perfidie, rea-credință, machiavelism, machiaverlîc (rar). Stricat, decăzut, declasat, destrăbălat, vicios, pervers; afemeiat, pui de lele, fante (fam. și peior.), crai, crai de curte veche, craidon (înv.), donjuan (fam. și ironic). Hoț, tîlhar, pungaș. Ticălos, nemernic, infam, mișel. Stricată, desfrînată, destrăbălată, bacantă (fig.), declasată, vicioasă, perversă; prostituată, tîrfă, femeie de moravuri ușoare, curtezană, țiitoare (pop.), nimfomană. Păcătos. Imoralism, amoralism. Adj. Imoral, amoral; desfrînat, stricat, stricățel (dim.), disolut (livr.), destrăbălat, decăzut, declasat, depravat, degradat, dezmățat, deșănțat; vicios (fig.), viciat (fig.), pervers, pervertit, luxurios (livr.), lasciv, concupiscent (rar), libidinos, lubric (livr.), orgiac (livr.), orgiastic (livr.), pornografic. Vulgar, trivial; indecent, obscen, scîrbos, spurcat (fig.), scîrnav (fig.), scîrhavnic (înv.), scîrbelnic (înv.). Necuviincios, nerușinat. Brutal, grosolan, necioplit (fig.); huliganic. Corupt, necinstit, incorect, mînjit (fig.), pătat (fig.); venal; hoțesc, pungășesc (fam.), tîlhăresc. Ticălos, mîrșav, parșiv (pop. și fam.), josnic, abject, infam, mișel, păcătos, afurisit; perfid, machiavelic. Stricător, corupător. Rușinos, degradant, dezonorant, infamant, infamator. Vb. A fi imoral (amoral). A duce o viață de desfrîu, a avea purtări dezmățate. A hoți (rar), a fura, a înșela, a escroca, a pungăși (fam.). A se strica, a se desfrîna (rar), a se destrăbăla, a se deprava, a se deșănța (rar), a se dezmăța (rar); a decădea, a se declasa, a se degrada; a se corupe, a se perverti, a se murdări (fig.), a se mînji (fig.), a avea obrazul pătat, a se porcăi (fam.); a se terfeli, a se pîngări, a păcătui, a intra (a cădea) în păcate; a se prostitua. A se ticăloși, a se păcătoși (fam.). A strica, a corupe, a vicia, a perverti, a prostitua. Adv. Fără rușine, (în mod) nerușinat, cu nerușinare. În desfrîu, în destrăbălare. (În mod) desfrînat (deșănțat). Mișelește, tîlhărește, hoțește. V. aviditate, beție, comportare, defect, desfrîu, hoție, ilegalitate, impolitețe înșelătorie, josnicie, lașitate, minciună, necinste, neomenie, vinovăție.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] imortalitate sf [At: PARHON, B. 115 / Pl: ~tăți / E: fr immortalité] […]
1. [DEX '09] IMORTALIZA, imortalizez, vb. I. Tranz. A face ca o persoană, o acțiune […]
1. [DEX '09] IMORTALIZARE, imortalizări, s. f. Acțiunea de a imortaliza și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] imortalizat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: imortaliza] […]
1. [DEX '09] IMORTELĂ, imortele, s. f. (Mai ales la pl.) Numele a două plante […]
1. [DOOM 3] imortelă-galbenă (plantă) s. f., g.-d. art. imortelei-galbene; pl. imortele-galbene 2. [DOOM 2] […]
1. [DEX '09] IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – […]
1. [DEX '09] IMPACIENTA, impacientez, vb. I. Refl. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro