1. [DEX '09] IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.
2. [MDA2] impacient, ~ă a [At: RALEA, E. O. 78 / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr impatient, lat impatiens, -ntis] (Liv) 1 Nerăbdător. 2 Îngrijorat.
3. [CADE] * IMPACIENT adj. Nerăbdător; neastîmpărat [fr.].
4. [DLRLC] IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care nu are răbdare, nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. În Iași, unde lumea fiind și mai iritată și mai impacientă, agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față, dar fără o înțelegere prealabilă cu Bucureștii. GHICA, S. A. 153. – Pronunțat: -ci-ent.
5. [DN] IMPACIENT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens].
6. [MDN '00] IMPACIENT, -Ă adj. nerăbdător, neliniștit. (< fr. impatient, lat. impatiens)
7. [Șăineanu, ed. VI] impacient a. nerăbdător.
8. [Scriban] *impaciént, -ă adj. (fr. impatient, d. lat. impátiens, -éntis, nerăbdător; it. impaziente. V. pacient). Nerăbdător, care nu poate aștepta liniștit.
9. [DOOM 3] impacient (livr.) (desp. -ci-ent) adj. m., pl. impacienți; f. impacientă, pl. impaciente
10. [DOOM 2] impacient (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. impacienți; f. impacientă, pl. impaciente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL