1. [DEX '09] GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.
2. [MDA2] gurguia [At: PANN, P. V. I, 73/12 / Pzi: ~iez / E: gurgui] 1-2 vtr (Reg) A (se) îngrămădi. 3 vr A se urca. 4 vr (Înv) A se îngâmfa.
3. [CADE] GURGUIA (-uiez) vb. refl. 1 Olten. A se cocoța undeva sus ¶ 2 A se făli, a se îngîmfa, a se umfla în pene, a se rățoi: Cu bani nu te~, Că Dumnezeu dă și ia (PANN) [gurguiu].
4. [DEX '96] GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.
5. [CADE] GURGUIAT adj. p. GURGUIA. 1 Olten. Cocoțat: pune ochii pe ce e mai ~ ¶ 2 Țuguiat, ascuțit: Măgura cea ~ă N’o doboară vînt vreodată (PANN) ¶ 3 Încîrligat ca gurguiul opincii.
6. [CADE] GURGUȚA (-uț) vb. refl. = GURGUIA.
7. [Scriban] 2) gurgúĭ, a -á v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s’a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.
8. [DOOM 3] !gurguia (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gurguiez, 3 se gurguiază, 1 pl. ne gurguiem; conj. prez. 1 sg. să mă gurguiez, 3 să se gurguieze; imper. 2 sg. afirm. gurguiază-te; ger. gurguindu-mă
9. [DOOM 2] gurguia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 gurguiază; conj. prez. 3 să gurguieze; ger. gurguind
10. [DOOM 3] gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie
11. [IVO-III] gurguiez, -uiază 3, -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL