1. [MDA2] gramnic, ~ă a, av vz grabnic
2. [CADE] ❍ GRAMNIC adj. Băn. Trans. = GRABNIC.
3. [Scriban] grámnic, V. grabnic.
4. [DEX '09] GRABNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.
5. [MDA2] grabnic, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 46/27 / V: (reg) grafn~[1], gramn~, ~avn~ / Pl: ~ici, ~ice[2] / E: grabă + -nic] 1 a Care se grăbește. 2 a Care arată grabă (1). 3 a Care se întâmplă repede, pe neașteptate. 4 a Care trebuie făcut fără întârziere. 5 a Care vine și trece repede. 6 a (Nob) Care merge repede. 7 a (Nob) Iute în mișcări. 8 a (Pop; d. fructe) Care se coace prea repede. 9 a (Jur; înv; îs) Moarte (sau ucidere) ~ă Moarte (sau ucidere) accidentală. 10 a (Reg; îs) Moarte grabnică Apoplexie. 11 a (Înv; cu compliniri introduse prin prepoziția la) Iute din fire Si: impulsiv, pripit. 12 a (Pex; d. oameni) Nesocotit. 13 av Repede. 14 av În grabă. 15 av În pripă.
6. [MDA2] grafnic[1], ~ă a vz grabnic
7. [MDA2] gravnic, ~ă a vz grabnic
8. [CADE] FERICIREA GRABNICĂ CURÎND OBOSEȘTE (D. Cantemir) = Bucuria venită din muncă este mai trainică, mai adîncă.
9. [CADE] GRABNIC I. adj. 1 Care se grăbește, care e grăbit: înainta cu mers ~ ca lăcustele spre curțile domnești (ODOB.); ¶ 2 Care nu poate întîrzia, care nu poate să aștepte: să se dea poruncă ~ă (ISP.) ¶ 3 Care se întîmplă repede, pe neașteptate, din pricina grabei: un feliu de ucidere se chiamă ~ă... cînd... au fost să ucigă pre altul, iară graba au pripit de au ucis pre dînsul în locul aceluia (PRV.-MB.). II. adv. Iute, în grabă: ~ a și alergat la schitul Vovidenia (CRG.) [grabă].
10. [CADE] *URGENT I. adj. = GRABNIC: ajutor ~, o afacere ~ă; vă rugăm dar să luați măsuri pentru întîmpinarea acestei situațiuni anormale (CAR.). II. adv. În (cea mai mare) grabă, foarte de grabă [fr.].
11. [DLRLC] GRABNIC1 adv. În grabă, în pripă, iute. Puse mîna stîngă pe spadă și cu dreapta își pipăi și-și îndreptă grabnic gulerul. SADOVEANU, O. VII 90. Moș Nichifor... grabnic a și alergat la schitul Vovidenia. CREANGĂ, P. 110. Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armașul său. NEGRUZZI, S. I 148.
12. [DLRLC] GRABNIC2, -Ă, grabnici, -e, adj. 1. Grăbit, iute. Caii fugeau în trap grabnic pe șoseaua vînătă. SADOVEANU, O. III 74. Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal la cotituri. COȘBUC, P. I 195. Critică și sfă- tuiește Cleandru p-oricine vede, Unu-i leneș, altu-i grabnic, celalalt drept nu mai șede. NEGRUZZI, S. II 303. ◊ Moarte grabnică = moarte năprasnică. Expr. Însănătoșire grabnică! formulă de urare pentru un om bolnav. ◊ (Substantivat) Pe podele-ngenunchea, Mînele împletecea Și turcilor le grăia: Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ (Despre ape) Care curge repede. Îmi aduc aminte cum acum cîțiva ani m-am oprit la o mănăstire veche, lîngă un rîu limpede și grabnic. SADOVEANU, O. VI 527. 2. Urgent. Tînărul îi ceru să intervie pentru eliberarea grabnică a învățătorului. REBREANU, R. II 13. Iaca un răvaș de la Ieș... Cică-i grabnic. ALECSANDRI, T. I 178.
13. [Șăineanu, ed. VI] grabnic a. care se prea grăbește.
14. [Scriban] grábnic, -ă adj. (d. grabă). Urgent, care nu sufere întîrziere: afacere grabnică. Subit, năprasnic: moarte grabnică. Adv. În grabă: vino grabnic. – Și gramnic (Munt. est).
15. [DOOM 3] grabnic adj. m., pl. grabnici; f. grabnică, pl. grabnice
16. [DOOM 2] grabnic adj. m., pl. grabnici; f. grabnică, pl. grabnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL