1. [DEX '09] FĂRÂMĂTOR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.
2. [MDA2] fărâmător, ~oare [At: LTR / V: ~răm~, ~mitor, fărm~, (îrg) fărmătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fărâma + -fă)tor] 1 a Care fărâmă (1). 2 a (Fig) Distrugător. 3-4 sn Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. 5 sn (Teh; îs) ~ de așchii Prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o conduce și a o sfărâma. 6 sn (Îs) ~ de bulgări Dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii.
3. [MDA2] fărămător, ~oare a vz fărâmător
4. [MDA2] fărâmitor, ~oare a vz fărâmător
5. [MDA2] fărmător, ~oare a vz fărâmător
6. [MDA2] fărmătoriu, ~ie a vz fărâmător
7. [DEXI] fărîmătór, -oare adj., s.n. 1 adj. Care fărîmă. ♦ fig. Distrugător. 2 s.n. (tehn.) Dispozitiv sau mașină pentru sfărîmarea unor materiale. ◊ Fărîmător de bulgări = dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărîmă bulgării de pămînt cu care sunt amestecați cartofii. Fărîmător de așchii = prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o dirija și a o sfărîma. • pl. -ori, -oare. / fărîma + -tor.
8. [CADE] FĂRÎMĂTOR adj. verb. FĂRÎMA Care fărîmă.
9. [DLRLC] FĂRÎMĂTOR, fărîmătoare, s. n. Dispozitiv pentru fărîmat, atașat la unelte sau la mașini de lucru.
10. [DLRM] FĂRÎMĂTOR, fărîmătoare, s. n. Dispozitiv pentru fărîmat atașat la unelte sau la mașini de lucru. – Din fărîma + suf. -(ă)tor.
11. [DOOM 3] fărâmător s. n., pl. fărâmătoare
12. [DOOM 2] fărâmător s. n., pl. fărâmătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL