1. [DEX '09] FĂGĂDUI, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.
2. [MDA2] făgădui [At: COD. VOR. 29/1-2 / Pzi: ~;esc / E: mg fogadni] 1 vt (Trs; înv) A primi (în casă). 2 vt (Trs; înv; subiectul este Dumnezeu) A asculta o rugăciune a cuiva. 3 vt (Înv) A accepta legitimitatea unei dorințe sau cereri, promițând totodată îndeplinirea acesteia. 4 vt A promite. 5 vt (Îe) A ~ marea cu sarea (sau Oltul cu totul ori munți de aur) A face promisiuni imposibil de îndeplinit. 6 vr (Înv) A se jura. 7 vr (Înv) A face o promisiune solemnă (către divinitate). 8 vr (Înv; construit cu dativul) A se devota.
3. [DEXI] făgăduí vb. IV. 1 tr. A promite; a se angaja, a se îndatora, a-și lua obligația să... ◊ expr. A făgădui marea cu sarea = a face promisiuni imposibil de realizat. A făgădui munți de aur v. aur. A făgădui cerul și pămîntul v. cer. 2 tr. (înv., reg.; despre Dumnezeu). 4 refl. (înv.; despre oameni) A se jura. • prez.ind. -iesc. / <magh. fogad.
4. [CADE] FĂGĂDUI (-duesc) I. vb. tr. 1 ‡ A primi în gazdă ¶ 2 A încredința, a-și lua îndatorirea, a-și da cuvîntul că va face sau va da un anumit lucru, a promite; proverb: nu făgădui ce nu poți împlini; îți făgăduesc dinainte că înapoi nu m’oiu întoarce CRG.; împăratul a început să-i făgăduească toate bunurile din lume ISP.; proverb: a ~ marea cu sarea (și Oltul cu totul), a făgădui toate bunătățile, lucruri nenumărate și cu neputință de împlinit. II. vb. refl. 1 A făgădui: Negru-Vodă se făgădui să facă un schit de călugări în locul acelui copac scorburos ISP. ¶ 2 ‡ A face o făgădueală solemnă (în spec. lui Dumnezeu), a încredința cu jurămînt că va face ceva [ung. fogadni].
5. [DLRLC] FĂGĂDUI, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite. La București, surorile erau îngrijite. Domițian le făgăduise că le va scrie în fiecare zi. BASSARABESCU, V. 21. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. Negustorul a făgăduit că de data asta, doamne ferește, n-are să mai uite. CARAGIALE, P. 153. ◊ Absol. Cum făgăduiai Și cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Și jelea mea toată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 504. ♦ Refl. (Învechit) A se angaja să... Și ne făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12.
6. [DLRM] FĂGĂDUI, făgăduiesc. vb. IV. Tranz. A promite. ♦ Refl. (Înv.) A se angaja să. . . – Magh. fogadni.
7. [Șăineanu, ed. VI] făgăduì v. 1. a promite; 2. refl. a jurui: toți credincioșii craiului... se făgăduise să împlinească cu credință OD. [Ung. FOGADNI].
8. [Scriban] făgăduĭésc v. tr. (ung. fogadni, a primi în gazdă, a promite). Vechĭ. Găzduĭesc. Azĭ. Promit.
9. [DOOM 3] făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, 3 sg. făgăduiește, imperf. 1 făgăduiam; conj. prez. 1 sg. să făgăduiesc, 3 să făgăduiască
10. [DOOM 2] făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, imperf. 3 sg. făgăduia; conj. prez. 3 să făgăduiască
11. [MDO] făgădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, conj. făgăduiască)
12. [IVO-III] făgăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
13. [DER] făgădui (-uesc, făgăduit), vb. – 1. (Înv.) A găzdui, a primi. – 2. (Înv.) A consimți. – 3. A promite, a-și da cuvîntul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” și a promite (DAR; Gáldi, Dict., 89), cf. făgădău. – Der. făgadă, s. f. (promisiune); făgădaș, s. n. (promisiune, obligație); făgăduială, s. f. (promisiune, angajament, obligație); făgăduință, s. f. (promisiune); făgăduitor, adj. (promițător); făgăduită, s. f. (înv., promisiune); făgăduitură, s. f. (înv., promisiune). Din rom. provine în bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121).
14. [DE] AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot făgădui că voi fi sincer, nu însă și imparțial. – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.
15. [DLRLV] FĂGĂDUI vb. (Trans. SV) A primi, a lua in considerație. Făgăduiaște rugăciunea mea. PS. SEC. XVIII, 32r. Etimologie: magh. fogadni. Vezi și făgadă, făgăduială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL