1. [MDA2] făgădaș sn [At: (a. 1780) CATASTIH, ap. IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~e, miri/ E: mg fogadás] (Trs; înv) 1 Promisiune. 2 Jurământ.
2. [CADE] ❍FĂGĂDAȘ (pl. -așe, -așuri) sn. Trans. Băn. Mold. Făgădueală, făgăduință, lucru făgăduit: împăratul nu-și poate trage vorba, trebue să împlinescă ~ul RET. [ung. fogadás].
3. [DLRLC] FĂGĂDAȘ, făgădașuri, s. n. (Maghiarism în Transilv.) Promisiune, făgăduială; (concretizat) lucru făgăduit. Am venit să-mi dai făgădașul. RETEGANUL, P. I 32.
4. [DLRM] FĂGĂDAȘ, făgădașuri, s. n. (Maghiarism) Promisiune, făgăduială; (concr.) lucru făgăduit. – Magh. fogadás.
5. [DLRM] FĂGĂDAȘ, făgădașuri, s. n. (Maghiarism) Promisiune, făgăduială; (concr.) lucru făgăduit. – Magh. fogadás.
6. [DLRLV] FĂGĂDAȘ s. n. (Criș., Trans. SV) Promisiune. Dirept ești și neschimbătorul în făgădașurile tale. SA, 5r. Voiu plini căile meale și făgădașul mieu. MOL. 1688, 235r. S-au bizuit în făgădașul tău. MISC. SEC. XVII, 75v; c.f. AGYAGFALVI; CAT. CALV. apud TEW: N TEST. (1648), apud TEW : CS, 4v; C 1692, 515v: VISKI. apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW: PP, 35v. Etimologie: magh. fogadás. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d u i a I ă, j u r u i n ț ă, j u r u i r e, j u r u i t ă.
7. [DRAM 2021] făgădáș, făgădașuri, (făgadă), s.n. (reg.) Promisiune, angajament, obligație: „Făgădașu-i datorie / La omu' de omenie” (Lenghel,1979: 214). – Din magh. fogadás (DLRM, MDA).
8. [DRAM 2015] făgădaș, făgădașuri, (făgadă), s.n. – (reg.) Promisiune, angajament, obligație: „Făgădașu-i datorie / La omu’ de omenie” (Lenghel,1979: 214). – Din magh. fogadás (DLRM, MDA).
9. [DRAM] făgădaș, -uri, s.n. – Promisiune, angajament, obligație: „Făgădașu-i datorie / La omu’ de omenie” (Lenghel 1979: 214). – Din făgădi + -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL