1. [MDA2] făgădar sm [At: ALECSANDRI, P. P. 41 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: făgădău + -ar] (Reg) 1 Hangiu. 2 Cârciumar.
2. [CADE] ❍FĂGĂDAR(IU) sm. Trans. Cîrciumar, birtaș: făgădariul însă nu se învoia ... zicînd că e strîmt, că sînt oameni mulți RET. [făgădău].
3. [DLRLC] FĂGĂDAR, făgădari, s. m. (Regional) Persoană care ține un făgădău; cîrciumar. Iar bogatul se mîndrea Și-n glas mare poruncea: Măi crișmar, Măi făgădar! ALECSANDRI, P. P. 41.
4. [DLRM] FĂGĂDAR, făgădari, s. m. (Reg.) Persoană care ține un făgădău; cîrciumar. – Din făgăd[ău] + suf. -ar.
5. [DLRM] FĂGĂDAR, făgădari, s. m. (Reg.) Persoană care ține un făgădău; cîrciumar. – Din făgăd[ău] + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] făgădar m. Tr. birtaș: măi crâșmar, măi făgădar! POP.
7. [Scriban] făgădár m. (d. făgădăŭ). Trans. Cîrcĭumar, birtaș. – Fem. -ăreásă saŭ -ăríță.
8. [MDA2] făgădariu sn vz făgădar
9. [DAR] făgădar, făgădari, s.m. (înv.) cel ce ținea un făgădău (un han, o cârciumă pe drum de țară); hangiu, cârciumar, birtaș.
10. [DLRLV] FĂGĂDARIU s. m. (Trans. SV) Cîrciumar, birtaș. Cine să iscălește cu mîna îi făgădariu. OG, 372. Etimologie: făgădău, după cîrciumă-cîrciumar. Vezi și făgădău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL