Definiție și ce înseamnă frîncesc

1. [MDA2] frâncesc, ~ească a [At: AMIRAS, ap. LET. III, 144/3 / Pl: ~ești / E: frânc + -esc] (Înv) 1 Care aparține frâncilor (1). 2 Privitor la frânci (1). 3 Occidental. 4 Latinesc.

2. [Șăineanu, ed. VI] frâncesc a. relativ la Frânci, occidental: sânețe frâncești OD.

3. [CADE] ‡FRÎNCESC adj. De Frînc, privitor la Frînci, occidental.

4. [Scriban] frîncésc, -eáscă adj. Vechĭ. De Frînc, al Frîncilor: sinețe frînceștĭ. Ban frîncesc saŭ italienesc, zlot tătăresc al Genovejilor din Caffa saŭ Teodosia (Crimeĭa).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] FRUSTEȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust […]
1. [DEX '09] FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul […]
[MDN '00] FRUSTRANT, -Ă adj. frustrator. (< fr. frustrant) Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [DEX '09] FRUSTRARE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] frustrat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: frustra] […]
1. [DEX '09] FRUSTRATOR, -OARE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; […]
[Scriban] *frustratóriŭ, -ie adj. (lat. frustratorius). Jur. Făcut p. a frustra, a eluda. Sursă: DEX […]
1. [DEX '09] FRUSTRAȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro