1. [DEX '09] FRUSTRATOR, -OARE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.
2. [MDA2] frustrator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: frustra + -ator] 1-8 (Persoană) care frustrează (1-4).
3. [DN] FRUSTRATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].
4. [MDN '00] FRUSTRATOR, -OARE adj. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant. (< fr. frustrateur)
5. [Șăineanu, ed. VI] frustrator a. Jur. făcut pentru a frustra, a eluda, a câștiga timp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL