1. [DEX '09] FRÂULEȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.
2. [MDA2] frâuleț sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 57 / P: frâ-u- / Pl: ~e / E: frâu + -uleț] 1-2 (Șhp) Frâu (1) (mic) Si: frâușor (1-2), frâuț (1-2).
3. [CADE] FRÎULEȚ (pl. -țe) sn. dim. FRÎU.
4. [DLRLC] FRÎULEȚ, frîulețe, s. n. (Popular) Diminutiv al lui frîu. Frîuleț cu ciucuraș. PĂSCULESCU, L. P. 57. Frîulețul lui, Doi bălăurei De coade-nnodați. ȘEZ. I 113.
5. [DOOM 3] frâuleț (desp. frâ-u-) s. n., pl. frâulețe
6. [DOOM 2] frâuleț (frâ-u-) s. n., pl. frâulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL