1. [MDA2] frustrat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: frustra] 1 Lipsit de un drept al său Si: păgubit2. 2 Privat de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) Înșelat. 4 (Pex) Dezamăgit2.
2. [MDA2] frustrat1 sn [At: MDA ms / E: frustra] (Nob) 1-3 Frustrare (1-3).
3. [DEX '09] FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
4. [MDA2] frustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr frustrer, lat frustrare] 1 A lipsi pe cineva de un drept al său Si: a păgubi. 2 A priva pe cineva de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) A înșela. 4 (Pex) A dezamăgi.
5. [CADE] *FRUSTRA (-rez) vb. tr. 1 A lipsi pe cineva de un lucru care i s’ar cuveni de drept ¶ 2 A înșela [fr.].
6. [DLRLC] FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept.
7. [DN] FRUSTRA vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
8. [MDN '00] FRUSTRA vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
9. [Șăineanu, ed. VI] frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.
10. [Scriban] frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.
11. [DOOM 3] frustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frustrez, 3 frustrează; conj. prez. 1 sg. să frustrez, 3 să frustreze
12. [DOOM 2] frustra (a ~) vb., ind. prez. 3 frustrează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL