1. [DEX '09] EXISTENȚIAL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.
2. [MDA2] existențial, ~ă a [At: D. GUSTI, P.A., 117 / V: esi~ / P: eg-zis-ten-ți-al[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr existentiel] 1-2 Care se referă la existență (1, 6). 3-4 Care ține de existență (1, 6). 5-6 Privitor la existență (1, 6). 7 (Îs) Filozofie ~ă Existențialism.
3. [DEX '98] EXISTENȚIAL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.
4. [DLRLC] EXISTENȚIAL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Referitor la existență, de existență. – Pronunțat: -ți-al.
5. [DN] EXISTENȚIAL, -Ă adj. (Rar) Referitor la existență. ◊ Filozofie existențială = existențialism. [Pron. eg-zis-ten-ți-al. / < fr. existentiel].
6. [MDN '00] EXISTENȚIAL, -Ă adj. referitor la existență, care este considerat fundamental existenței sau legat intim de ea. (< fr. existentiel)
7. [MDA2] esistențial, ~ă a vz existențial
8. [DOOM 3] existențial [x pron. gz] (desp. -ți-al) adj. m., pl. existențiali; f. existențială, pl. existențiale
9. [DOOM 2] existențial [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiali; f. existențială, pl. existențiale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL