1. [DEX '09] EGOCENTRISM s. n. Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale; tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme.
2. [MDA2] egocentrism sn [At: GHEREA, ST. CR. III, 89 / Pl: (rar) ~e / E: fr égocentrisme] 1 Tendință de a raporta totul la sine însuși, de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale Si: (rar) personalism, egotism (2). 2 Concepție filozofică și etică ce considera individul „eul” ca centru al întregii lumi.
3. [DEX '98] EGOCENTRISM s. n. (Livr.) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme.
4. [DLRLC] EGOCENTRISM s. n. Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor personale.
5. [DLRM] EGOCENTRISM s. n. Atitudine a celui care privește totul prin prismă intereselor și a sentimentelor personale. – Fr. égocentrisme.
6. [DN] EGOCENTRISM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, acordînd o importanță exagerată propriei individualități; egotism. [< fr. égocentrisme, cf. lat. ego – eu, centrum – centru].
7. [MDN '00] EGOCENTRISM s. n. mod de a privi totul prin prisma intereselor și sentimentelor personale, acordând o importanță exagerată propriei individualități; egotism. ◊ (p. ext.) concepție etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului. (< fr. égocentrisme)
8. [DOOM 3] egocentrism s. n.
9. [DOOM 2] egocentrism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL